Părerea unui neurobiolog despre momentul concepției ființei umane

Dr. Sean O’Reilley, conducătorul unui program de formare în Neurobiologie în cadrul Universității George Washington afirmă:

„Din punct de vedere ştiințific, fertilizarea reprezintă cu adevărat cel mai important moment al formării vieții. Aceasta este practic limita naturală şi ştiințifică la care un om nou şi unic din punct de vedere genetic îşi începe existența. Aşadar, avem dovezi obiective pentru a susține faptul că un individ este ființă umană de la concepție sau fertilizare până la moarte. Orice alte concluzii sunt arbitrare, nesusținute de dovezi ştiințifice sau argumente raționale şi bazate doar pe diverse credințe, ideologii sau filozofii.”

Sursă: Ca atare în S. 158 de Dr. Sean O’Reilly,July 2, 1981. Citat la paginile 28 – 29 ale „Randall J Hekman Justice for the Unborn (Ann Arbor, Michigan: Servant Books, 1984)”

Povestea polițistului care au văzut fața tristă a unui bebeluş proaspăt avortat

-Avortul în săptămâna 23 de sarcină-

Un articol apărut în publicația „The New Republic” spune povestea lui Jennie Linn McCormack, cea care şi-a avortat singură bebeluşul pe cale medicamentoasă. Ea nu a vrut să plătească efectuarea avortului într-o clinică specializată întrucât sarcina era destul de avansată, iar costurile necesare ar fi fost mult mai mari decât în cazul pastilelor achiziționate online. Fătul era complet dezvoltat şi avea între 19 şi 23 de săptămâni.

Femeia a ascuns trupul într-o cutie, însă pe măsură ce acesta a început să se descompună a atras atenția celor din jur. Agentul de poliție Brian McClure, unul dintre cei care au găsit cadavrul copilaşului, relatează:

„Vedem cadavre aproape zilnic în diverse stadii de descompunere… Dar să recunoşti într-o pungă aruncată într-o grămadă de gunoi un bebeluş înghețat este cu totul altceva…”

Val Wadsworth, un alt polițist care a participat la acest caz şi tată a patru copii mărturiseşte:

„Nu i-aş dori nimănui să vadă aşa ceva vreodată… Am dezlegat punga în care se afla şi am dus trupul la morgă, urmând ca a doua zi să aibe loc autopsia… Când l-au întins pe masa de autopsie fătul părea trist… Totul devenise trist în jurul lui… A fost îngrozitor.”

Sursă: Jennie Linn McCormack “The Rise of DIO Abortions” The New Republic Dec 21, 2012

O femeie mărturiseşte imediat după un avort: „Ni se cere să tăcem din gură”

Cynthia Collins, care a avut prima întrerupere de sarcină la 19 ani mărturiseşte:

„Ni s-a inoculat ideea că avortul este un lucru foarte bun, iar când noi am realizat că nu este chiar aşa ne-au spus să tăcem din gură. Pe măsură însă ce vocile noastre se vor face auzite, adevărul va ieşi şi el la suprafață.”

Sursă: “Women cite experience to support abortion ban” The Washington Times – Tuesday, April 18, 2006

Susținătorii avortului sunt îngrijorați de gratuitatea consilierii femeilor însărcinate

Extras dintr-un articol despre pilula avortivă:

„Dr. Steven Tamarin, un medic de familie american laudă aprobarea medicamentului denumit mifepristonă. Ca membru al consiliului de directori al unei asociații care promovează dreptul la avort, Dr. Tamarin spune că nu este deloc îngrijorat de opinia oponenților avortului. Singurul lucru care îl nelinişteşte este faptul că nu ştie care este timpul necesar efectuării unui avort folosind mifepristona. Femeile ar trebui sfătuite cu mare atenție înainte să folosească această pastilă.

<<Consilierea femeilor nu aduce niciun profit în plus>>, mai afirmă Dr. Tamarin.”

Practic, unii dintre susținătorii avortului neagă ideea de consiliere a femeilor însărcinate întrucât aceasta este gratuită. Aşadar, nu aduce niciun profit în plus.

Sursă: The New York Times Nov 14, 2000

Fiul meu s-a întristat la aflarea veştii despre avort

O femeie îşi aminteşte ziua în care le-a povestit copiilor ei despre avortul pe care îl făcuse:

„Acum trei sau cinci ani, cel mai mare şi cel mai mic dintre băieții mei erau aici cu noi de Crăciun. Nu țin minte cum a venit vorba şi despre avort. Parcă partenerul meu a spus atunci că el a trecut prin această experiență şi de aici a pornit discuția. Văzând că băieții sunt interesați de subiect am spus: <<Ei bine şi eu am făcut un avort.>> Apoi mi-am dat seama de faptul că ei nu ştiau nimic despre acest lucru. Cel mai afectat de această veste a părut fiul meu cel mic care avea atunci cam 23 de ani. Mai târziu în acea zi el mi-a spus: <<Mă simt foarte trist de când am aflat că aş fi putut să am un frate mai mic. Îți dai seama că puteam să fim patru copii nu doar trei…>> Pentru mine toți aceşti ani trecuseră fără să mă gândesc la asta. Acum când totul a ieşit la iveală  am un singur regret. Şi acela este faptul că le-am făcut băieților mei această mărturisire. Nu am ştiut că îi va afecta atât de tare, în special pe cel mai tânăr dintre ei…”

Sursă: Cara J. Marianna Abortion: A Collective Story (Westport, CT: Praeger, 2002) 51

O femeie încă suferă la 20 de ani după un avort

O femeie vorbeşte despre trauma unui avort:

„Oamenii cred că avortul reprezintă pur şi simplu repararea rapidă a unei greşeli sau a unui accident. Unii merg mai departe de atât şi cred că avortul este un lucru banal despre care nu află nimeni… Dar avortul doare… Întotdeauna are consecințe foarte grave. Această procedură aparent uşoară nu ucide doar copilul nenăscut, ci afectează şi chiar distruge întreaga viață a celor direct implicați. Mie avortul mi-a distrus căsnicia, m-a îndepărtat de familie şi de rude şi mi-a lăsat în suflet doar vină, ruşine şi autoblamare. Şi toate astea de mai bine de 20 de ani…”

Sursă: Cheryl Chew Make Me Your Choice (Shippensburg, PA: Destiny Image Publishers, 2006) 26

Medic ginecolog: nu realizăm câte persoane sunt rănite sau ucise de un avort

Monique Chireau, profesor la Universitatea de Medicină Duke şi medic în specialitatea „Obstretică şi Ginecologie” afirmă:

„Adevărul este că nici măcar noi nu ştim care este rata morbidității şi a mortalității prin avort în America deoarece datele existente în acest sens sunt incomplete. În ciuda faptului că avortul este conisderat o procedură non-invazivă adevărul este cu totul altul. Şi, cel mai important lucru este acela că este o procedură electivă. Nu are nicio legătură cu operațiile de cancer sau cu cele practicate pentru salvarea unei vieți.”

Sursă: EMILY BAZELON “THE POST-CLINIC ABORTION” New York Times Aug 31, 2014

O clinică de avorturi ascunde bebeluşii avortați sub „bucăți drăguțe de stambă”

Ellen Reich, care a realizat numeroase interviuri cu angajați ai clinicilor de avort, a aflat următoarea informație de la una dintre aceste persoane:

În clinica în care lucra ea, produşii de concepție eliminați erau păstrați în nişte sticle „acoperite cu bucăți drăguțe de stambă” pentru ca femeile să nu vadă din greşeală vreun picioruş sau vreo mânuță.

Sursă: Ellen Reich “An Insider’s Look into the Abortion Industry” („O privire în interiorul industriei avorturilor”) The American Feminist Fall/Winter 2016

Annette, o angajată a unei clinici povesteşte cum sunt „vândute” înteruperile de sarcină la şedințele de Planning Familial

Un articol al publicației „Feministele americane” spune povestea Annettei, o fostă angajată a unei clinici de Planning Familial:

„Cu multe ocazii, ea [Annette] a văzut femei care îşi exprimau îndoielile în ceea ce priveşte întreruperea sarcinii. Însă personalul clinicii încuraja avortul… Odată, Annette a asistat la întâlnirea dintre directorul clinicii şi o clientă. Femeia îi tot punea întrebări Annettei şi nu părea deloc sigură de decizia pe care urma să o ia. Ea tot repeta: <<Nu sunt chiar atât de sigură.>>

Atunci când Annette şi directorul au părăsit încăperea, cel din urmă le-a spus angajaților că totul este în regulă şi avortul poate avea loc. Annette atunci a îndrăznit să îl contrazică spunând că ea nu crede acelaşi lucru… Îndrăzneala ei a fost plătită atât de scump încât nu a mai avut curajul să îl contrazică ulterior.”

Mai târziu, la o altă întâlnire, Annette a spus:

„Am cumva o cotă de avorturi? Pentru că eu exact asta simt…”

Inițial, angajatorii ei au negat că ar exista o „cotă” de avorturi. Dar pe măsură ce ea nu ceda, ei au fost nevoiți să recunoască că pretențille clinicii erau de a vinde 40 de avorturi/zi.

 

Sursă: Ellen J. Reich “An Insider’s Look into the Abortion Industry,”  („O privire în interiorul industriei avorturilor”), The American Feminist Fall/Winter 2016.

Un tată spune povestea fiului său avortat pentru a convinge alte persoane să nu facă acelaşi gest

Patrick B Keefe este autorul unei cărți în care povesteşte modul în care el şi-a încurajat soția să întrerupă o sarcină în urmă cu 20 de ani. Acum, el îşi plânge fiul nenăscut şi vrea ca toată lumea să afle cât de dureros este un avort pentru un tată:

„Ea era însărcinată din nou, iar eu am reuşit să o conving să facă avort. A avut încredere în mine. Ştiam prea puține atunci despre efectul pe care acest gest îl va avea în viețile noastre… Şi despre modul în care mă va afecta pentru următorii 20 de ani…

Fără nicio teamă mi-am ucis fiul prin avort. În acel moment aceasta părea singura opțiune de luat în calcul. Însă tocmai această alegere ne-a adus multă durere şi suferință. Da, în exterior am reuşit să ascund tot ceea ce simțeam. Păream fericit. Dar de fapt eu mă gândesc la el în fiecare zi din viața mea. Abia acum, doar cu puterea pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o, am putut să scriu toate aceste rânduri. Dacă mesajul meu este înțeles de doar câțiva oameni înseamnă că pierderea fiului meu nu a fost în zadar… Mă rog ca prin experiența morții fiului meu Luke să fie salvate cât mai multe vieți.”

Sursă: Patrick B Keefe „A Father Silent Cry: A Journey of Healing” („Plânsul unui tată: O călătorie spre vindecare”)- 2017