Allison
Am făcut un avort în 2001, tocmai atunci când terminam primul an de facultate. Am fost forțată să iau această decizie de către mama şi prietenul meu.
Prima dată am mers la o agenție de adopții. După ce a auzit ceea ce a spus doamna de acolo, el s-a ridicat şi țipând a spus: „Fie că vei decide să naşti acest copil sau să îl avortezi, eu nu voi semna nicio hârtie.”
Nici mama mea nu a avut o reacție mai bună atunci când a aflat. M-a amenințat că mă dă afară din casă dacă păstrez sarcina (să locuiesc pe stradă cu el fie permanent, fie până îl dau spre adopție). Prietenul meu tocmai ieşise din închisoare după executarea unei pedepse de 2 ani şi locuia cu părinții lui. Chiar nu aveam unde să mă duc…
În acel moment am simțit că nu am altă soluție. Atunci când am mers la clinica de avort, nimeni de acolo nu mi-a oferit niciun fel de consiliere. Singurul lucru care mi s-a spus a fost faptul că voi fi sedată cu Ketamină, ceea ce m-a speriat foarte tare deoarece habar nu aveam şi nici nu mă interesa ce este acea substanță care începe cu litera K! Înainte de avort mi s-a făcut o ecografie, iar eu am întrebat-o pe doctoriță dacă pot auzi bătăile inimii bebeluşului. Ea mi-a răspuns „nu, bătăile inimii se aud mai târziu”, dar atunci când am rămas însărcinată a doua oară am citit o carte în care se preciza faptul că bătăile inimii se aud destul de devreme în evoluția sarcinii! Iar atunci când am purtat în pântece gemeni, am făcut o ecografie la începutul sarcinii şi am putut auzi bătăile inimilor lor… simt că am fost mințită… (aveam puțin peste 8 săptămâni de sarcină atunci când am făcut avortul).
Atunci când asistenta a venit să mă anestezieze am început să plâng în hohote. Ea m-a întrebat dacă sunt sigură de decizia mea şi i-am răspuns că nu, aşa că m-a mai lăsat câteva minute ca să iau o hotărâre. Nici în acest moment nu am primit niciun fel de consiliere sau ajutor…
Aşadar, eu consider că pentru mine consilierea este un lucru bun. După ce am născut gemenii m-am ales cu o hernie care a necesitat intervenție chirurgicală. Intervenția laparoscopică nu a fost posibilă deoarece hernia era destul de mare, aşa că medicul a fost nevoit să îmi facă o incizie de la coaste până mai jos de burtă (sau puteam plăti puțin mai mult şi mă alegeam şi cu o abdominoplastie printr-o incizie de la un şold la celălalt). Am fost nevoită să mă internez cu două zile înainte de operație, lucru care m-a supărat şi m-a speriat deoarece aveam trei copilaşi care mă aşteptau acasă, unul în vârstă de 2 ani şi gemenii de 3 luni. Medicul a venit, mi-a explicat procedura şi m-a sfătuit să reprogramez intervenția chirurgicală atunci când mă voi simți pregătită din toate punctele de vedere. I-am urmat sfatul, fiind conştientă că operația era necesară şi trebuia făcută la un moment dat, iar simplul fapt că el m-a înțeles, m-a consiliat şi m-a susținut a contat foarte mult.
Eu cred că noi toți avem libertate de decizie, iar dacă o femeie vrea neapărat să facă un avort, va găsi o soluție, indiferent dacă aceasta este legală sau nu. Şi în timp ce ştiu că unele femei ar putea să ia această decizie singure, ştiu şi faptul ca unele din ele sunt puternic influențate.
Carie Lea – Îmi place ideea transcrierii unor sentimente! Pentru că uneori, aceasta va ajuta o persoană nesigură să realizeze ceea ce simte cu adevărat.
Lily- Eram doar curioasă dacă atunci când ai întors spatele acestor femei, le-ai oferit măcar o informație privind adopția, sau adăposturile unde pot merge, sau programele guvernamentale care le sunt oferite?
Întreb deoarece aş fi vrut ca cineva să facă acest lucru cu mine. Alegerea mea ar fi fost să dau copilul spre adopție. Mi-aş fi dorit ca cineva (chiar şi doamna de la agenția de adopții) să îmi fi oferit informații despre alte opțiuni posibile, în loc să stea acolo fără să spună nimic.
Regret avortul pe care l-am făcut şi am suferit mulți ani după acesta. Am fost una dintre acele femei căreia „şansa” i-a fost luată încă din momentul în care am fost presată/forțată de către mama şi prietenul meu să iau această decizie. Aşadar, pentru femei ca mine, VĂ ROG oferiți consiliere.
Chiar dacă doar 100 de femei intră pe uşa ta şi îşi aruncă ochii, de dragul unei femei ca mine trimite-le mai departe ! Dar trimite-le cu informații despre programe şi opțiuni posibile! Mulțumesc.
Sursa: http://abortioneers.blogspot.ro/2010/12/what-i-hear-you-saying-is.html