Un tată spune povestea fiului său avortat pentru a convinge alte persoane să nu facă acelaşi gest

Patrick B Keefe este autorul unei cărți în care povesteşte modul în care el şi-a încurajat soția să întrerupă o sarcină în urmă cu 20 de ani. Acum, el îşi plânge fiul nenăscut şi vrea ca toată lumea să afle cât de dureros este un avort pentru un tată:

„Ea era însărcinată din nou, iar eu am reuşit să o conving să facă avort. A avut încredere în mine. Ştiam prea puține atunci despre efectul pe care acest gest îl va avea în viețile noastre… Şi despre modul în care mă va afecta pentru următorii 20 de ani…

Fără nicio teamă mi-am ucis fiul prin avort. În acel moment aceasta părea singura opțiune de luat în calcul. Însă tocmai această alegere ne-a adus multă durere şi suferință. Da, în exterior am reuşit să ascund tot ceea ce simțeam. Păream fericit. Dar de fapt eu mă gândesc la el în fiecare zi din viața mea. Abia acum, doar cu puterea pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o, am putut să scriu toate aceste rânduri. Dacă mesajul meu este înțeles de doar câțiva oameni înseamnă că pierderea fiului meu nu a fost în zadar… Mă rog ca prin experiența morții fiului meu Luke să fie salvate cât mai multe vieți.”

Sursă: Patrick B Keefe „A Father Silent Cry: A Journey of Healing” („Plânsul unui tată: O călătorie spre vindecare”)- 2017

Avortul, la fel ca atunci când tragi o buruiană din pământ

-Făt la 7 săptămâni de dezvoltare intrauterină, vârsta la care au loc majoritatea avorturilor-

Un adolescent pro-avort spune că procedura avortului este cam aceeaşi cu cea de smulgere a unei buruieni din pământ:

„…Chiar nu cred că avortul poate fi numit crimă; este prostesc să crezi acest lucru. Da, este viu, dar nu este încă un animal sau o persoană. Este la fel ca atunci când tragi o buruiană din pământ… Nu cred că fătul nenăscut devine un copil pe parcursul unei mari părți din sarcină.”

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982) 125

„Pot face față gândului despre avort doar când sunt beat”

 

Scrisoarea unui bărbat a cărui soție a trecut printr-un avort:

 

„Sunt un pic beat – este singurul mod în care pot face față gândului despre avort. Au trecut doisprezece ani, iar aici lupta este rezultatul nu unuia, ci a două avorturi. Chiar și acum soția mea admite doar unul dintre acestea. Ea s-a simțit obligată să treacă prin avorturi, din cauza familiei sale și a temerii de a nu-i răni. Eram tineri, romantici și „îndrăgostiți” … Pilula o îmbolnăvea, iar prezervativele nu erau romantice … nu eram căsătoriți la momentul respectiv. Astăzi suntem programați la un psihiatru pentru a încerca să ne limpezim mintea. Of, și regretele. Și, of, durerea. „

Anonim

Sursă: Mary Kenny, Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986)

„Avortul a ucis dragostea noastră…”

Un bărbat vorbeşte despre avortul pe care l-a avut soţia sa:

„În martie 1979, soţia mea a rămas însărcinată. Nu a fost o sarcină planificată. Soţia mea nu a vrut copilul din cauza vârstei pe care o avea (33 de ani) şi din cauza faptului că avea deja trei copii cu vârste între 8 şi 15 ani din căsătoria anterioară. De asemenea, era la începutul carierei în contabilitate.

I-am subliniat… o iubeam şi aveam să particip la creşterea copilului.

În iunie 1979 ea a avortat copilul fără ştirea şi consimţământul meu. A fost foarte deprimată în timpul sarcinii şi în ziua avortului era în vervă, în timp ce eu am fost trist şi furios. Am strigat mult în acea zi…

Acest moment a afectat sentimentele mele pentru ea mai mult decât am putut controla… Căsătoria s-a încheiat pe 8 decembrie 1979 cu un divorţ. Mi-am iubit profund soţia, dar nu am putut să-mi scot din minte că avortul a ucis dragostea noastră.”

Sursă: Arthur B. Shostak, Gary McLouth, Lynn Seng, Men and Abortion: Lessons, Losses, and Love, New York: Praeger, 1984,p.217.

După avorturi, suntem părinții copiilor care au murit

Mărturia post-avort a unui tată – Dr. David Russell:

Am auzit toate platitudinile cu privire la avort, care sunt vehiculate la locul de muncă și în școli: „Este singura alegere”, „Va trece”, „Va fi ca și cum nimic nu s-a întâmplat vreodată”, „poți avea și alți copii”. I-ai auzit…

Continuă să citești După avorturi, suntem părinții copiilor care au murit