Avortul îi trezeşte unei femei sentimente neaşteptate

Mary Kenny, autoarea cărții „Avortul, întreaga poveste”, descrie următoarea întâmplare:

„Am o prietenă care este extraordinar de dură…este genul acela de persoană pe care parcă nu o impresionează nimic. La un moment dat ea a rămas însărcinată- am omis faptul că este o fire extrem de ambițioasă şi are un loc de muncă foarte bun. Aşadar nici nu îşi punea problema să păstreze sarcina. S-a dus la clinica de avorturi din Brighton şi a făcut avort imediat ce a aflat.

Mi-a povestit că a luat trenul spre Brighton gândindu-se „Oh, ce zi veselă voi avea la Brighton, voi face plajă, îmi voi pune o pălărie ridicolă pe cap şi voi face şi un avort”… Odată ajunsă la destinație a coborât şi brusc a început să realizeze că ceea ce urma să facă nu era ceva chiar atât de amuzant. Este ridicol, îşi spuse ea, dar cine vrea bebeluşi? Ei sunt pentru alte femei prostuțe, nu pentru mine. După procedură ea a devenit complet dărâmată de situație. A luat un taxi înapoi spre gară şi apoi a plâns tot drumul înapoi spre Londra. Pur şi simplu această experiență a atins în ea ceva care nici ea nu ştia că există. De fapt, acest lucru i-a zdrobit inima. Nici nu a bănuit vreodată că se va simți astfel. Mie mi-a spus despre asta de curând. Altfel, nimeni nu ar fi ştiut niciodată.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 287 – 288

„Micuța fantom㔺i ambivalența post-avort

O femeie care făcuse o întrerupere de sarcină i-a povestit unui scriitor „pro-choice”:

„Nu există nicio îndoială, atunci când am rămas însărcinată acea viață era chiar acolo în uterul meu. Lăsat să se dezvolte, acel mănunchi de celule ar fi devenit un bebeluş. Procesul deja începuse, iar eu am ales să îi pun capăt… Pe măsură ce data avortului se apropia, atitudinea mea contradictorie creştea tot mai mult. Era practic o ambivalență care s-a transformat după procedură în vină şi durere. Aceste sentimente nu au încetat mult timp după aceea. <<Micuța fantomă>> m-a vânat timp de şase luni, apoi a dispărut. După aceea chiar pot spune că i-am simțit puțin lipsa. Dar văzându-mi copilul cum creşte şi cum îmi consumă din ce în ce mai mult timp şi energie realizez că un al doilea copil ar fi fost mai degrabă ceva negativ.”

La sfârşitul citatului ea pare să conştientizeze avortul şi pare mulțumită de decizia sa. Dar ea ştie şi faptul că odată cu această procedură a curmat o viață, iar acest lucru o va bântui cu siguranță şi în viitor. „Micuța fantomă” se poate reîntoarce oricând…

De asemenea, atunci când foloseşte expresia „mănunchi de celule” ea subestimează dezvoltarea copilului său- în momentul avortului, ținând cont de faptul că avorturile chirurgicale nu se făceau mai devreme de 7 săptămâni şi avorturile medicamentoase nu erau disponibile, fătul arăta cel mai probabil la fel ca în poza de mai sus…

Surse:

  1. Linda Bird Francke,The Ambivalence of Abortion (New York: Random House, 1978), quoted in Family Circle, January 27, 1978, p.57.
  2. clinicquotes.com

Angajat al unei clinici de avort pus într-o situație dificilă de avorturile în lună mare de sarcină

-Făt la 21 de săptămâni de dezvoltare intrauterină-

Un angajat al unei clinici de avort afirmă faptul că medicul cu care lucrează l-a învățat modul în care să se confrunte cu dificultatea avorturilor în lună mare de sarcină.

„Nimănui nu îi place să facă avorturi. Avorturile în lună mare de sarcină pot fi chiar extrem de stresante. M-am născut creştin şi este normal să mă deranjeze aceste proceduri. Dar în medicină înveți să faci tot ceea ce este necesar în cel mai bun mod pentru toată lumea, iar Dr. Paintin [medicul care face avorturile] este minunat şi ne-a explicat cum să facem lucrurile cele mai potrivite indiferent de situație.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 154

În cazul avortului nu există niciun fel de relație între medic şi pacient

Un fost susținător al avortului, Robert Siudmack, explică faptul că nu există niciun fel de relație între medic şi pacient în acest caz:

„Aş vrea să cred faptul că toți medicii au o preocupare reală pentru sănătatea şi confortul pacienților lor. Relația medic-pacient este una unică care începe încă din momentul primei vizite şi se dezvoltă ulterior în timp. Într-o clinică de avorturi nu există această relație între medic şi pacient. Medicul intră în încăpere, apoi face o scurtă introducere şi atât. În tot acest timp pacienta este deja pe masă pregatită pentru procedură. Nu am constatat niciun fel de oportunitate pentru ca orice fel de relație mai profundă să se poată dezvolta.”

Sursă: clinicquotes.com

O femeie face avort deoarece vrea să navigheze pe mare

Un studiu privind avortul povesteşte despre o femeie care a făcut o întrerupere de sarcină deoarece dorea să trăiască o viața liberă alături de prietenul ei şi să navigheze împreună cu acesta. Gail, 26 de ani, mărturiseşte:

„Mi-a fost foarte uşor să iau decizia aceasta deoarece pur şi simplu nu vroiam să fiu însărcinată. Nu îmi place să stau acasă să gătesc toată ziua şi să am grijă de un copil; acest lucru mă irită. Prietenul meu este student şi nu lucrează. Avem toate aceste planuri privind călătoriile şi diverse alte activități: navigația, construcția unei ambarcațiuni, etc. Poate în câțiva ani să îmi doresc un copil, dar în niciun caz acum. Aşadar, când am aflat că sunt însărcinată, decizia era deja luată demult.”

Autorul articolului spune:

„Gail a susținut în timpul interviului că fătul nu devine o ființă umană până nu începe să aibe o formă de om.”

Însă, la doar 7 săptămâni fătul seamănă foarte bine cu o ființă umană…

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982) 74

O mamă a refuzat să îşi avorteze copilul cu Sindrom Down, iar apoi a avut parte de o mare supriză

O femeie şi-a împărtăşit povestea pe Facebook, pe data de 21.05.2017:

„Atunci când mama mea a rămas însărcinată, medicii i-au spus că bebeluşul ei are Sindromul Down, iar ea a fost pur şi simplu devastată de această veste. Chiar dacă ea şi tatăl meu încercau de ani de zile să aibe încă un copil, medicii i-au recomandat să facă o întrerupere de sarcină în caz că nu vroiau un copil cu dizabilități. La început ea a fost de acord cu avortul, însă ulterior s-a ataşat de pruncul pe care îl purta în pântece şi a refuzat această idee. 3 săptămâni mai târziu, mama a primit un telefon prin care i se comunica că rezultatele testului ei fuseseră amestecate cu ale altei paciente, aşadar fătul nu avea Sindromul Down.

Am fost fericită, tristă şi furioasă în acelaşi timp. Eram fericită pentru mama mea dar tristă pentru cealaltă familie şi furioasă pe cei de la clinică pentru o astfel de greşeală. Daca mama mea întrerupea sarcina şi ulterior primea această veste, întreaga ei viață s-ar fi ruinat…”

Deşi dreptul la viață al copiilor cu malformații nu poate fi constestat, există şi cazuri în care testele pot greşi, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul descris anterior.

Sursă: http://clinicquotes.com/mother-refused-to-abort-for-down-syndrome-the-test-was-wrong/

Angajată a unei clinici de Planificare Familială: „Aş vrea ca fiica mea să facă avorturi fără să-mi spună”

Juanita Cuevas, care lucrează ca asistentă medicală la Clinica de planificare familială din sudul oraşului Sacremento, şi-ar dori ca fiica ei în vârstă de 14 ani să poată face un avort fără a-i cere ei permisiunea.

Articolul original povesteşte:

O fată din Sacremento a cărei mamă lucrează o la clinică de Planificare Familială nu a fost nevoită niciodată până acum să caute o clinică de avorturi. Dar spune că dacă ar rămâne însărcinată şi-ar dori un loc sigur unde să primească consiliere şi poate chiar o operație pentru îndepărtarea sarcinii, fără ca mama ei să ştie acest lucru.

Fiica, Priscilla Chavez, afirmă:

„Nu ştiu”, spunea ea. „Chiar dacă mama este angajată a unei clinici de Planificare Familială nu cred că aş apela la ea deoarece mi-ar fi teamă de posibila ei reacție negativă.”

Însă mama ei nu ar avea nicio problemă în acest sens şi îşi doreşte doar ca fiica ei să aibe un loc sigur unde să meargă în caz că rămâne însărcinată.

„Acesta este dreptul unei femei”, spunea ea. „Eu înțeleg că o fată de 14 ani nu este o femeie, însă dreptul tot al ei rămâne.”

Aceste interviu pare însă interpretabil. Oare mama chiar ar fi de acord în realitate ca fiica ei să ia o decizie atât de importantă de una singură?

Sursă: Jeffrey M. Barker “The parent trap” News Review 6/9/2005

O viitoare mamă decide să nu avorteze după ce îşi vede bebeluşul la ecograf „făcându-i cu mâna”

O femeie în vârstă de 21 de ani rămâne însărcinată, însă problemele de sănătate ale soțului său o detemină să ia decizia de a întrerupe sarcina.

„Acum 3 ani, iubitul meu Darren a fost diagnosticat cu cancer testicular. Deşi radioterapia i-a salvat viața, i s-a spus că aceasta i-ar putea cauza grave probleme de fertilitate. A fost avertizat că viitorul său copil s-ar putea naşte cu malformații, iar mama acestuia ar putea avea şi ea probleme în timpul sarcinii.

A fost îngrozitor să fim atât de speriați de un lucru pe care eu şi prietenul meu ni l-am fi dorit enorm în alte circumstanțe. Toată lumea din jurul nostru ne prezenta avortul drept singura opțiune pe care o aveam, aşa că m-am programat la o clinică pentru întreruperea sarcinii.

Atunci când am ajuns la clinică, eu şi Darren nu am putut să nu observăm un autobuz foarte mare aflat în parcarea clinicii. Acesta promova ecografii şi teste de sarcină gratuite. Am devenit curioasă mai ales că ştiam că va trebui să fac o ecografie înainte de avort, aşa că am intrat în autobuz.”

Autobuzul Stork era parcat în afara clinicii. Inițiativa aparținea unor tineri pro viață care sperau să salveze cât mai mulți copilaşi înainte ca mamele lor să facă avort.

„I-am explicat situația noastră asistentei medicale din autobuz. A ascultat temerile și preocupările noastre cu o simpatie profundă.

M-am întins pe un scaun din piele înclinat, iar asistenta a început ecografia. Habar nu aveam că am deja 18 săptămâni de sarcină. Fătul se mişca şi tot îşi flutura mâinile spre noi ! Asistenta a spus că bebeluşul părea perfect sănătos. Eu şi Darren am început imediat să plângem.

Suntem atât de recunoscători că am ales să facem ecografia în Autobuzul Stork. Dacă nu făceam acest lucru existau şanse mari să nu aflăm niciodată că bebeluşul nostru este sănătos. Am realizat atunci că nu putem lăsa încercările din trecut să ne definească viitorul. Peste mai puțin de o lună vom deveni o familie completă cu 3 membri. Abia aşteptăm!”

Sursă: “Baby saved from abortion after mother sees him waving on the ultrasound” Live Action News May 8, 2017

O adolescentă care tocmai se pregătea să facă un avort mărturiseşte: „Părea o ființă umană acolo”

10 săptămâni de sarcină

O adolescentă de 18 ani a fost intervievată chiar înainte de a face un avort:

R: Când crezi că devine o ființă umană?

A: „Ei bine, acest lucru se întâmplă chiar în momentul concepției şi este foarte dificil pentru mine acum deoarece am început să mă gândesc la el ca la o ființă umană, ştiu că cel mai probabil acum este dezvoltat aproape complet şi mă simt foarte tristă gândindu-mă la toate acestea. Bănuiesc că sunt foarte egoistă. Pur şi simplu nu vreau să ştie nimeni despre asta. Există o presiune socială foarte mare… Aşadar, aceasta pare cea mai simplă cale de ieşire din această problemă, singura modalitate prin care nimeni să nu afle, să scap de el înainte de a se dezvolta şi mai mult… Off, sunt foarte supărată deoarece această decizie nu se potriveşte principiilor mele, adică nu aş face acest lucru dacă nu aş avea un motiv foarte puternic să o fac, deoarece seamănă atât de mult cu o ființă umană. Cred că ar fi foarte rău să-l păstrez. Ei bine nu chiar atât de rău, dar nici bine nu este sigur… pentru că ar deveni pentru mine o povară în a-mi face o carieră… Este păcat că s-a întâmplat şi voi face tot posibilul să nu se mai întâmple vreodată.”

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982) 67-68

Sursă foto: https://www.babycenter.com/6_your-pregnancy-10-weeks_1099.bc

O femeie a făcut avort deoarece bebeluşul „nu vorbea cu ea”

Mary Kenny, autoarea cărții „Avortul: Întreaga poveste” povesteşte următoarea întâmplare:

„Una dintre femeile pe care le-am intervievat încercase să comunice cu fătul din pântecele ei… Dar acesta nu i-a răspuns. Refuzul acestuia de a comunica cu ea a determinat-o să decidă întreruperea sarcinii. Dacă fătul ar fi <<vorbit>> cu ea ar fi păstrat sarcina.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 59