Părerea unei susținătoare a mișcării feministe despre evoluția tehnologiei în relație cu avortul

Kathleen McDonnell, susținătoare a mișcării feministe, afirmă în cartea sa despre avort:

ʺ[ …] Ultimele progrese înregistrate din punct de vedere tehnologic în medicină schimbă și perspectiva privind avortul. Extinderea cunoștiințelor noastre privind fiziologia și psihologia embrionară fac din ce în ce mai dificilă simpla excludere a noțiunii de <<produs de concepție viu >>   din discuțiile noastre privind avortul. Practic, acum fătul a devenit un << pacient>>  intrauterin, beneficiar al unor proceduri terapeutice chirurgicale încă de la vârste gestaționale fragede.ʺ

Sursă: Kathleen McDonnell Not an Easy Choice: Re-Examining Abortion (Canada: Second Story Press, 2003) 24

Alegerea sexului bebelușului înainte de naștere

Într-un articol publicat în ziarul The New York Times, unii dintre medicii specializați în probleme de fertilitate afirmă:

ʺExistă dovezi asupra faptului că unii dintre cetățenii americani își doresc să aleagă sexul bebelușului lor înainte de naștere. În cadrul Institutului de Fertilitate, un lanț de clinici din Los Angeles, New York și Guadalajara, 85% din aproximativ 500 de cupluri își doresc anual acest lucru, deși trei sferturi dintre ei provin din străinătate, a declarat Dr. Jeffrey Steinberg, directorul clinicii.”

Articolul îl citează de asemenea pe Dr. Steinberg, în a cărui clinică se poate alege sexul bebelușului prin diagnostic genetic preimplantare:

ʺEste un lucru relativ simplu. Dacă o femeie sună să facă progamarea, cuplul va dori aproape întotdeauna o fetiță. Dacă bărbatul sună primul, cuplul va dori un băiețel.ʺ

Practic, toate aceste cupluri aleg implantarea unor feți de un anumit gen și se debarasează de cei nepotriviți din acest punct de vedere…

Sursă: Pam Belluck “If You Really, Really Wanted a Girl …” The New York Times 20 August 2011

Ruperea picioarelor fătului în timpul avortului

 

Imagini pentru second trimester ultrasound done

Ann Schutt-Aine, directoarea clinicii de avorturi „Planned Parenthood Gulf Coastʺ afirmă:

ʺUneori, atunci când realizez un avort și văd că sunt în pericol să ajung la ombilic cer un al doilea forceps pentru a ține cu el corpul în timp ce rup un picior sau ambele.ʺ

Sursă: Kristi Burton Brown “10 horrifying things Planned Parenthood says about abortion” Live Action News 25 Mai 2017

Povestea polițistului care au văzut fața tristă a unui bebeluş proaspăt avortat

-Avortul în săptămâna 23 de sarcină-

Un articol apărut în publicația „The New Republic” spune povestea lui Jennie Linn McCormack, cea care şi-a avortat singură bebeluşul pe cale medicamentoasă. Ea nu a vrut să plătească efectuarea avortului într-o clinică specializată întrucât sarcina era destul de avansată, iar costurile necesare ar fi fost mult mai mari decât în cazul pastilelor achiziționate online. Fătul era complet dezvoltat şi avea între 19 şi 23 de săptămâni.

Femeia a ascuns trupul într-o cutie, însă pe măsură ce acesta a început să se descompună a atras atenția celor din jur. Agentul de poliție Brian McClure, unul dintre cei care au găsit cadavrul copilaşului, relatează:

„Vedem cadavre aproape zilnic în diverse stadii de descompunere… Dar să recunoşti într-o pungă aruncată într-o grămadă de gunoi un bebeluş înghețat este cu totul altceva…”

Val Wadsworth, un alt polițist care a participat la acest caz şi tată a patru copii mărturiseşte:

„Nu i-aş dori nimănui să vadă aşa ceva vreodată… Am dezlegat punga în care se afla şi am dus trupul la morgă, urmând ca a doua zi să aibe loc autopsia… Când l-au întins pe masa de autopsie fătul părea trist… Totul devenise trist în jurul lui… A fost îngrozitor.”

Sursă: Jennie Linn McCormack “The Rise of DIO Abortions” The New Republic Dec 21, 2012

O femeie mărturiseşte imediat după un avort: „Ni se cere să tăcem din gură”

Cynthia Collins, care a avut prima întrerupere de sarcină la 19 ani mărturiseşte:

„Ni s-a inoculat ideea că avortul este un lucru foarte bun, iar când noi am realizat că nu este chiar aşa ne-au spus să tăcem din gură. Pe măsură însă ce vocile noastre se vor face auzite, adevărul va ieşi şi el la suprafață.”

Sursă: “Women cite experience to support abortion ban” The Washington Times – Tuesday, April 18, 2006

O femeie încă suferă la 20 de ani după un avort

O femeie vorbeşte despre trauma unui avort:

„Oamenii cred că avortul reprezintă pur şi simplu repararea rapidă a unei greşeli sau a unui accident. Unii merg mai departe de atât şi cred că avortul este un lucru banal despre care nu află nimeni… Dar avortul doare… Întotdeauna are consecințe foarte grave. Această procedură aparent uşoară nu ucide doar copilul nenăscut, ci afectează şi chiar distruge întreaga viață a celor direct implicați. Mie avortul mi-a distrus căsnicia, m-a îndepărtat de familie şi de rude şi mi-a lăsat în suflet doar vină, ruşine şi autoblamare. Şi toate astea de mai bine de 20 de ani…”

Sursă: Cheryl Chew Make Me Your Choice (Shippensburg, PA: Destiny Image Publishers, 2006) 26

Avortul îi trezeşte unei femei sentimente neaşteptate

Mary Kenny, autoarea cărții „Avortul, întreaga poveste”, descrie următoarea întâmplare:

„Am o prietenă care este extraordinar de dură…este genul acela de persoană pe care parcă nu o impresionează nimic. La un moment dat ea a rămas însărcinată- am omis faptul că este o fire extrem de ambițioasă şi are un loc de muncă foarte bun. Aşadar nici nu îşi punea problema să păstreze sarcina. S-a dus la clinica de avorturi din Brighton şi a făcut avort imediat ce a aflat.

Mi-a povestit că a luat trenul spre Brighton gândindu-se „Oh, ce zi veselă voi avea la Brighton, voi face plajă, îmi voi pune o pălărie ridicolă pe cap şi voi face şi un avort”… Odată ajunsă la destinație a coborât şi brusc a început să realizeze că ceea ce urma să facă nu era ceva chiar atât de amuzant. Este ridicol, îşi spuse ea, dar cine vrea bebeluşi? Ei sunt pentru alte femei prostuțe, nu pentru mine. După procedură ea a devenit complet dărâmată de situație. A luat un taxi înapoi spre gară şi apoi a plâns tot drumul înapoi spre Londra. Pur şi simplu această experiență a atins în ea ceva care nici ea nu ştia că există. De fapt, acest lucru i-a zdrobit inima. Nici nu a bănuit vreodată că se va simți astfel. Mie mi-a spus despre asta de curând. Altfel, nimeni nu ar fi ştiut niciodată.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 287 – 288

„Micuța fantom㔺i ambivalența post-avort

O femeie care făcuse o întrerupere de sarcină i-a povestit unui scriitor „pro-choice”:

„Nu există nicio îndoială, atunci când am rămas însărcinată acea viață era chiar acolo în uterul meu. Lăsat să se dezvolte, acel mănunchi de celule ar fi devenit un bebeluş. Procesul deja începuse, iar eu am ales să îi pun capăt… Pe măsură ce data avortului se apropia, atitudinea mea contradictorie creştea tot mai mult. Era practic o ambivalență care s-a transformat după procedură în vină şi durere. Aceste sentimente nu au încetat mult timp după aceea. <<Micuța fantomă>> m-a vânat timp de şase luni, apoi a dispărut. După aceea chiar pot spune că i-am simțit puțin lipsa. Dar văzându-mi copilul cum creşte şi cum îmi consumă din ce în ce mai mult timp şi energie realizez că un al doilea copil ar fi fost mai degrabă ceva negativ.”

La sfârşitul citatului ea pare să conştientizeze avortul şi pare mulțumită de decizia sa. Dar ea ştie şi faptul că odată cu această procedură a curmat o viață, iar acest lucru o va bântui cu siguranță şi în viitor. „Micuța fantomă” se poate reîntoarce oricând…

De asemenea, atunci când foloseşte expresia „mănunchi de celule” ea subestimează dezvoltarea copilului său- în momentul avortului, ținând cont de faptul că avorturile chirurgicale nu se făceau mai devreme de 7 săptămâni şi avorturile medicamentoase nu erau disponibile, fătul arăta cel mai probabil la fel ca în poza de mai sus…

Surse:

  1. Linda Bird Francke,The Ambivalence of Abortion (New York: Random House, 1978), quoted in Family Circle, January 27, 1978, p.57.
  2. clinicquotes.com

Angajat al unei clinici de avort pus într-o situație dificilă de avorturile în lună mare de sarcină

-Făt la 21 de săptămâni de dezvoltare intrauterină-

Un angajat al unei clinici de avort afirmă faptul că medicul cu care lucrează l-a învățat modul în care să se confrunte cu dificultatea avorturilor în lună mare de sarcină.

„Nimănui nu îi place să facă avorturi. Avorturile în lună mare de sarcină pot fi chiar extrem de stresante. M-am născut creştin şi este normal să mă deranjeze aceste proceduri. Dar în medicină înveți să faci tot ceea ce este necesar în cel mai bun mod pentru toată lumea, iar Dr. Paintin [medicul care face avorturile] este minunat şi ne-a explicat cum să facem lucrurile cele mai potrivite indiferent de situație.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 154

În cazul avortului nu există niciun fel de relație între medic şi pacient

Un fost susținător al avortului, Robert Siudmack, explică faptul că nu există niciun fel de relație între medic şi pacient în acest caz:

„Aş vrea să cred faptul că toți medicii au o preocupare reală pentru sănătatea şi confortul pacienților lor. Relația medic-pacient este una unică care începe încă din momentul primei vizite şi se dezvoltă ulterior în timp. Într-o clinică de avorturi nu există această relație între medic şi pacient. Medicul intră în încăpere, apoi face o scurtă introducere şi atât. În tot acest timp pacienta este deja pe masă pregatită pentru procedură. Nu am constatat niciun fel de oportunitate pentru ca orice fel de relație mai profundă să se poată dezvolta.”

Sursă: clinicquotes.com