În cazul avortului nu există niciun fel de relație între medic şi pacient

Un fost susținător al avortului, Robert Siudmack, explică faptul că nu există niciun fel de relație între medic şi pacient în acest caz:

„Aş vrea să cred faptul că toți medicii au o preocupare reală pentru sănătatea şi confortul pacienților lor. Relația medic-pacient este una unică care începe încă din momentul primei vizite şi se dezvoltă ulterior în timp. Într-o clinică de avorturi nu există această relație între medic şi pacient. Medicul intră în încăpere, apoi face o scurtă introducere şi atât. În tot acest timp pacienta este deja pe masă pregatită pentru procedură. Nu am constatat niciun fel de oportunitate pentru ca orice fel de relație mai profundă să se poată dezvolta.”

Sursă: clinicquotes.com

Femeie presată să facă avort: „Dragostea noastră s-a transformat în scrum”

Mary Kenny, povesteşte în cartea sa „Avortul, întreaga poveste” despre o femeie presată să facă o întrerupere de sarcină:

„Atunci când am recunoscut că sunt însărcinată”, scrie o tânără, „această veste nu a părut să fie acceptată de prietenul meu. <<Chiar nu poți scăpa de sarcină?>>, m-a întrebat el. Eram atât de îndrăgostită de el încât nici nu aş fi conceput să nu rămânem împreună pentru tot restul vieții. Dar, odată cu vestea sarcinii el s-a răcit față de mine. Am făcut avortul deoarece aşa a vrut el, dar acum dragostea noastră s-a transformat în scrum şi sunt foarte tristă din cauza acestui lucru.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 69

O femeie face avort deoarece vrea să navigheze pe mare

Un studiu privind avortul povesteşte despre o femeie care a făcut o întrerupere de sarcină deoarece dorea să trăiască o viața liberă alături de prietenul ei şi să navigheze împreună cu acesta. Gail, 26 de ani, mărturiseşte:

„Mi-a fost foarte uşor să iau decizia aceasta deoarece pur şi simplu nu vroiam să fiu însărcinată. Nu îmi place să stau acasă să gătesc toată ziua şi să am grijă de un copil; acest lucru mă irită. Prietenul meu este student şi nu lucrează. Avem toate aceste planuri privind călătoriile şi diverse alte activități: navigația, construcția unei ambarcațiuni, etc. Poate în câțiva ani să îmi doresc un copil, dar în niciun caz acum. Aşadar, când am aflat că sunt însărcinată, decizia era deja luată demult.”

Autorul articolului spune:

„Gail a susținut în timpul interviului că fătul nu devine o ființă umană până nu începe să aibe o formă de om.”

Însă, la doar 7 săptămâni fătul seamănă foarte bine cu o ființă umană…

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982) 74

Mărturia Dr. Shirley Bond, angajată a unei clinici de avorturi

Dr. Shirley Bond, anestezistă la o clinică de avorturi mărturiseşte:

„Cred că sprijinul privind adopția lipseşte total- este ca şi inexistent. Uneori adopția este indicată, dar într-un mod negativ- ceva de genul <<Nu cred că îți doreşti să dai spre adopție acest copil>>. Sau <<Te-ai gândit la adopție?>> Aşadar cam la asta se rezumă consilierea privind această decizie.”

Dr. Bond intră chiar în esența problemei şi afirmă:

„Mare parte din consilierea femeilor însărcinate este realizată de oameni pro-avort. Astfel, consilierea devine una îndreptată spre întreruperea sarcinii. Nu cred că sunt suficienți oameni în jurul nostru care să ştie despre adopție, aşadar şansele femeilor de a beneficia de o astfel de consiliere sunt reduse de la bun început. Cred că întregul procedeu privind adopția este greşit în această țară. Este negativ…

Adopția nu este la modă, dar avortul da. Te poți aşeza să bei un ceai cu o femeie care îți va spune foarte senin că a făcut un avort şi nimeni nu o va judeca în niciun fel. În schimb, dacă aceeaşi femeie îți va spune că şi-a dat copilul spre adopție, oamenii vor fi de-a dreptul şocați. <<Ce lucru oribil ai făcut!>> va fi răspunsul lor.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 88-89

O mamă a refuzat să îşi avorteze copilul cu Sindrom Down, iar apoi a avut parte de o mare supriză

O femeie şi-a împărtăşit povestea pe Facebook, pe data de 21.05.2017:

„Atunci când mama mea a rămas însărcinată, medicii i-au spus că bebeluşul ei are Sindromul Down, iar ea a fost pur şi simplu devastată de această veste. Chiar dacă ea şi tatăl meu încercau de ani de zile să aibe încă un copil, medicii i-au recomandat să facă o întrerupere de sarcină în caz că nu vroiau un copil cu dizabilități. La început ea a fost de acord cu avortul, însă ulterior s-a ataşat de pruncul pe care îl purta în pântece şi a refuzat această idee. 3 săptămâni mai târziu, mama a primit un telefon prin care i se comunica că rezultatele testului ei fuseseră amestecate cu ale altei paciente, aşadar fătul nu avea Sindromul Down.

Am fost fericită, tristă şi furioasă în acelaşi timp. Eram fericită pentru mama mea dar tristă pentru cealaltă familie şi furioasă pe cei de la clinică pentru o astfel de greşeală. Daca mama mea întrerupea sarcina şi ulterior primea această veste, întreaga ei viață s-ar fi ruinat…”

Deşi dreptul la viață al copiilor cu malformații nu poate fi constestat, există şi cazuri în care testele pot greşi, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul descris anterior.

Sursă: http://clinicquotes.com/mother-refused-to-abort-for-down-syndrome-the-test-was-wrong/

O adolescentă, victimă a unui incest, forțată de mama sa să întrerupă sarcina

Ruth, care a devenit alcoolică după ce a făcut o întrerupere de sarcină în tinerețe, descrie modul în care şi-a forțat fiica să facă un avort:

„Am continuat să beau, iar soțul meu a preluat custodia copiilor. Însă el s-a îmbătat într-o noapte şi a violat-o pe fiica mea Rosemarie, iar ea a rămas însărcinată. M-am gândit că există şanse ca fătul să se nască cu malformații, aşa că decizia mea de a o determina să recurgă la avort era justificată. Ea nu a vrut să întrerupă sarcina şi a fugit de-acasă. Am găsit-o şi am mers cu ea la un judecător care a fost de acord cu faptul că avortul era cea mai bună soluție în acest caz. Rosemarie a cedat în final şi a acceptat procedura. Mai târziu ea s-a căsătorit şi a pierdut trei sarcini deoarece colul ei uterin era incomplet. Această întâmplare a fost o încercare foarte grea pentru mine deoarece m-a făcut să mă simt foarte vinovată… Din cauza avortului şi a mediului în care a trăit, Rosemarie a ajuns la rândul ei alcoolică şi consumatoare de droguri… Mi-am vândut tot timpul minciuna conform căreia un copil este viu doar atunci când începe să respire singur. Aşa mi-am justificat atât avortul pe care l-am făcut eu, cât şi decizia de a-mi forța fiica să facă acelaşi lucru.”

Sursă: Kathleen Meikle A River of Tears (2017) 123, 124

Fiziologia dezvoltării embrionare nu diversele opinii juridice ar trebui să demonstreze când începe viața umană

Bernard J Ficarra, M.D., autorul cărții „O analiză asupra avortului”, în care este descris modul în care viața începe chiar de la concepție, afirmă:

„O părere unanimă, sacră şi completă asupra momentului când începe viața umană poate fi construită doar prin studierea fiziologiei dezvoltării embrionare. În acest caz dovezile ştiințifice ar trebui să cântărească mult mai mult decât o simplă opinie juridică.”

Sursă: Bernard J Ficarra, M.D. Abortion Analyzed (Laurel, MD: Health Educator Publications, Inc., 1989) 9

Angajată a unei clinici de Planificare Familială: „Aş vrea ca fiica mea să facă avorturi fără să-mi spună”

Juanita Cuevas, care lucrează ca asistentă medicală la Clinica de planificare familială din sudul oraşului Sacremento, şi-ar dori ca fiica ei în vârstă de 14 ani să poată face un avort fără a-i cere ei permisiunea.

Articolul original povesteşte:

O fată din Sacremento a cărei mamă lucrează o la clinică de Planificare Familială nu a fost nevoită niciodată până acum să caute o clinică de avorturi. Dar spune că dacă ar rămâne însărcinată şi-ar dori un loc sigur unde să primească consiliere şi poate chiar o operație pentru îndepărtarea sarcinii, fără ca mama ei să ştie acest lucru.

Fiica, Priscilla Chavez, afirmă:

„Nu ştiu”, spunea ea. „Chiar dacă mama este angajată a unei clinici de Planificare Familială nu cred că aş apela la ea deoarece mi-ar fi teamă de posibila ei reacție negativă.”

Însă mama ei nu ar avea nicio problemă în acest sens şi îşi doreşte doar ca fiica ei să aibe un loc sigur unde să meargă în caz că rămâne însărcinată.

„Acesta este dreptul unei femei”, spunea ea. „Eu înțeleg că o fată de 14 ani nu este o femeie, însă dreptul tot al ei rămâne.”

Aceste interviu pare însă interpretabil. Oare mama chiar ar fi de acord în realitate ca fiica ei să ia o decizie atât de importantă de una singură?

Sursă: Jeffrey M. Barker “The parent trap” News Review 6/9/2005

O viitoare mamă decide să nu avorteze după ce îşi vede bebeluşul la ecograf „făcându-i cu mâna”

O femeie în vârstă de 21 de ani rămâne însărcinată, însă problemele de sănătate ale soțului său o detemină să ia decizia de a întrerupe sarcina.

„Acum 3 ani, iubitul meu Darren a fost diagnosticat cu cancer testicular. Deşi radioterapia i-a salvat viața, i s-a spus că aceasta i-ar putea cauza grave probleme de fertilitate. A fost avertizat că viitorul său copil s-ar putea naşte cu malformații, iar mama acestuia ar putea avea şi ea probleme în timpul sarcinii.

A fost îngrozitor să fim atât de speriați de un lucru pe care eu şi prietenul meu ni l-am fi dorit enorm în alte circumstanțe. Toată lumea din jurul nostru ne prezenta avortul drept singura opțiune pe care o aveam, aşa că m-am programat la o clinică pentru întreruperea sarcinii.

Atunci când am ajuns la clinică, eu şi Darren nu am putut să nu observăm un autobuz foarte mare aflat în parcarea clinicii. Acesta promova ecografii şi teste de sarcină gratuite. Am devenit curioasă mai ales că ştiam că va trebui să fac o ecografie înainte de avort, aşa că am intrat în autobuz.”

Autobuzul Stork era parcat în afara clinicii. Inițiativa aparținea unor tineri pro viață care sperau să salveze cât mai mulți copilaşi înainte ca mamele lor să facă avort.

„I-am explicat situația noastră asistentei medicale din autobuz. A ascultat temerile și preocupările noastre cu o simpatie profundă.

M-am întins pe un scaun din piele înclinat, iar asistenta a început ecografia. Habar nu aveam că am deja 18 săptămâni de sarcină. Fătul se mişca şi tot îşi flutura mâinile spre noi ! Asistenta a spus că bebeluşul părea perfect sănătos. Eu şi Darren am început imediat să plângem.

Suntem atât de recunoscători că am ales să facem ecografia în Autobuzul Stork. Dacă nu făceam acest lucru existau şanse mari să nu aflăm niciodată că bebeluşul nostru este sănătos. Am realizat atunci că nu putem lăsa încercările din trecut să ne definească viitorul. Peste mai puțin de o lună vom deveni o familie completă cu 3 membri. Abia aşteptăm!”

Sursă: “Baby saved from abortion after mother sees him waving on the ultrasound” Live Action News May 8, 2017

O adolescentă care tocmai se pregătea să facă un avort mărturiseşte: „Părea o ființă umană acolo”

10 săptămâni de sarcină

O adolescentă de 18 ani a fost intervievată chiar înainte de a face un avort:

R: Când crezi că devine o ființă umană?

A: „Ei bine, acest lucru se întâmplă chiar în momentul concepției şi este foarte dificil pentru mine acum deoarece am început să mă gândesc la el ca la o ființă umană, ştiu că cel mai probabil acum este dezvoltat aproape complet şi mă simt foarte tristă gândindu-mă la toate acestea. Bănuiesc că sunt foarte egoistă. Pur şi simplu nu vreau să ştie nimeni despre asta. Există o presiune socială foarte mare… Aşadar, aceasta pare cea mai simplă cale de ieşire din această problemă, singura modalitate prin care nimeni să nu afle, să scap de el înainte de a se dezvolta şi mai mult… Off, sunt foarte supărată deoarece această decizie nu se potriveşte principiilor mele, adică nu aş face acest lucru dacă nu aş avea un motiv foarte puternic să o fac, deoarece seamănă atât de mult cu o ființă umană. Cred că ar fi foarte rău să-l păstrez. Ei bine nu chiar atât de rău, dar nici bine nu este sigur… pentru că ar deveni pentru mine o povară în a-mi face o carieră… Este păcat că s-a întâmplat şi voi face tot posibilul să nu se mai întâmple vreodată.”

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982) 67-68

Sursă foto: https://www.babycenter.com/6_your-pregnancy-10-weeks_1099.bc