Povestea polițistului care au văzut fața tristă a unui bebeluş proaspăt avortat

-Avortul în săptămâna 23 de sarcină-

Un articol apărut în publicația „The New Republic” spune povestea lui Jennie Linn McCormack, cea care şi-a avortat singură bebeluşul pe cale medicamentoasă. Ea nu a vrut să plătească efectuarea avortului într-o clinică specializată întrucât sarcina era destul de avansată, iar costurile necesare ar fi fost mult mai mari decât în cazul pastilelor achiziționate online. Fătul era complet dezvoltat şi avea între 19 şi 23 de săptămâni.

Femeia a ascuns trupul într-o cutie, însă pe măsură ce acesta a început să se descompună a atras atenția celor din jur. Agentul de poliție Brian McClure, unul dintre cei care au găsit cadavrul copilaşului, relatează:

„Vedem cadavre aproape zilnic în diverse stadii de descompunere… Dar să recunoşti într-o pungă aruncată într-o grămadă de gunoi un bebeluş înghețat este cu totul altceva…”

Val Wadsworth, un alt polițist care a participat la acest caz şi tată a patru copii mărturiseşte:

„Nu i-aş dori nimănui să vadă aşa ceva vreodată… Am dezlegat punga în care se afla şi am dus trupul la morgă, urmând ca a doua zi să aibe loc autopsia… Când l-au întins pe masa de autopsie fătul părea trist… Totul devenise trist în jurul lui… A fost îngrozitor.”

Sursă: Jennie Linn McCormack “The Rise of DIO Abortions” The New Republic Dec 21, 2012

O femeie mărturiseşte imediat după un avort: „Ni se cere să tăcem din gură”

Cynthia Collins, care a avut prima întrerupere de sarcină la 19 ani mărturiseşte:

„Ni s-a inoculat ideea că avortul este un lucru foarte bun, iar când noi am realizat că nu este chiar aşa ne-au spus să tăcem din gură. Pe măsură însă ce vocile noastre se vor face auzite, adevărul va ieşi şi el la suprafață.”

Sursă: “Women cite experience to support abortion ban” The Washington Times – Tuesday, April 18, 2006

O femeie încă suferă la 20 de ani după un avort

O femeie vorbeşte despre trauma unui avort:

„Oamenii cred că avortul reprezintă pur şi simplu repararea rapidă a unei greşeli sau a unui accident. Unii merg mai departe de atât şi cred că avortul este un lucru banal despre care nu află nimeni… Dar avortul doare… Întotdeauna are consecințe foarte grave. Această procedură aparent uşoară nu ucide doar copilul nenăscut, ci afectează şi chiar distruge întreaga viață a celor direct implicați. Mie avortul mi-a distrus căsnicia, m-a îndepărtat de familie şi de rude şi mi-a lăsat în suflet doar vină, ruşine şi autoblamare. Şi toate astea de mai bine de 20 de ani…”

Sursă: Cheryl Chew Make Me Your Choice (Shippensburg, PA: Destiny Image Publishers, 2006) 26

Annette, o angajată a unei clinici povesteşte cum sunt „vândute” înteruperile de sarcină la şedințele de Planning Familial

Un articol al publicației „Feministele americane” spune povestea Annettei, o fostă angajată a unei clinici de Planning Familial:

„Cu multe ocazii, ea [Annette] a văzut femei care îşi exprimau îndoielile în ceea ce priveşte întreruperea sarcinii. Însă personalul clinicii încuraja avortul… Odată, Annette a asistat la întâlnirea dintre directorul clinicii şi o clientă. Femeia îi tot punea întrebări Annettei şi nu părea deloc sigură de decizia pe care urma să o ia. Ea tot repeta: <<Nu sunt chiar atât de sigură.>>

Atunci când Annette şi directorul au părăsit încăperea, cel din urmă le-a spus angajaților că totul este în regulă şi avortul poate avea loc. Annette atunci a îndrăznit să îl contrazică spunând că ea nu crede acelaşi lucru… Îndrăzneala ei a fost plătită atât de scump încât nu a mai avut curajul să îl contrazică ulterior.”

Mai târziu, la o altă întâlnire, Annette a spus:

„Am cumva o cotă de avorturi? Pentru că eu exact asta simt…”

Inițial, angajatorii ei au negat că ar exista o „cotă” de avorturi. Dar pe măsură ce ea nu ceda, ei au fost nevoiți să recunoască că pretențille clinicii erau de a vinde 40 de avorturi/zi.

 

Sursă: Ellen J. Reich “An Insider’s Look into the Abortion Industry,”  („O privire în interiorul industriei avorturilor”), The American Feminist Fall/Winter 2016.

Un bebeluş mort şi intact este tocmai bun pentru a fi folosit în cercetare

Tia, bebeluşul avortat la 20 de săptămâni

Scriitoarea britanică Mary Kenny descrie în cartea sa „Avortul: Întreaga poveste” un avort medicamentos:

„Avortul efectuat prin intermediul prostaglandinelor reprezintă o experiență mult mai stresantă pentru femei. Procedura durează între 12 şi 36 de ore. Femeia se confruntă cu durerile şi contracțiile naşterii, ca mai apoi să aducă pe lume (uneori poate fi lăsată chiar să vadă totul) un bebeluş mort… Din punctul de vedere al unui laborator, naşterea unui produs de concepție intact este mult mai folositoare decât eliminarea unui făt pe bucăți. Produsul de concepție intact poate fi cercetat mult mai bine, iar în caz că acesta prezenta anomalii, informațiile obținute sunt cu mult mai prețioase.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 180 Kenny witnessed several prostaglandin abortions that day.

Avortul îi trezeşte unei femei sentimente neaşteptate

Mary Kenny, autoarea cărții „Avortul, întreaga poveste”, descrie următoarea întâmplare:

„Am o prietenă care este extraordinar de dură…este genul acela de persoană pe care parcă nu o impresionează nimic. La un moment dat ea a rămas însărcinată- am omis faptul că este o fire extrem de ambițioasă şi are un loc de muncă foarte bun. Aşadar nici nu îşi punea problema să păstreze sarcina. S-a dus la clinica de avorturi din Brighton şi a făcut avort imediat ce a aflat.

Mi-a povestit că a luat trenul spre Brighton gândindu-se „Oh, ce zi veselă voi avea la Brighton, voi face plajă, îmi voi pune o pălărie ridicolă pe cap şi voi face şi un avort”… Odată ajunsă la destinație a coborât şi brusc a început să realizeze că ceea ce urma să facă nu era ceva chiar atât de amuzant. Este ridicol, îşi spuse ea, dar cine vrea bebeluşi? Ei sunt pentru alte femei prostuțe, nu pentru mine. După procedură ea a devenit complet dărâmată de situație. A luat un taxi înapoi spre gară şi apoi a plâns tot drumul înapoi spre Londra. Pur şi simplu această experiență a atins în ea ceva care nici ea nu ştia că există. De fapt, acest lucru i-a zdrobit inima. Nici nu a bănuit vreodată că se va simți astfel. Mie mi-a spus despre asta de curând. Altfel, nimeni nu ar fi ştiut niciodată.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 287 – 288

„Micuța fantom㔺i ambivalența post-avort

O femeie care făcuse o întrerupere de sarcină i-a povestit unui scriitor „pro-choice”:

„Nu există nicio îndoială, atunci când am rămas însărcinată acea viață era chiar acolo în uterul meu. Lăsat să se dezvolte, acel mănunchi de celule ar fi devenit un bebeluş. Procesul deja începuse, iar eu am ales să îi pun capăt… Pe măsură ce data avortului se apropia, atitudinea mea contradictorie creştea tot mai mult. Era practic o ambivalență care s-a transformat după procedură în vină şi durere. Aceste sentimente nu au încetat mult timp după aceea. <<Micuța fantomă>> m-a vânat timp de şase luni, apoi a dispărut. După aceea chiar pot spune că i-am simțit puțin lipsa. Dar văzându-mi copilul cum creşte şi cum îmi consumă din ce în ce mai mult timp şi energie realizez că un al doilea copil ar fi fost mai degrabă ceva negativ.”

La sfârşitul citatului ea pare să conştientizeze avortul şi pare mulțumită de decizia sa. Dar ea ştie şi faptul că odată cu această procedură a curmat o viață, iar acest lucru o va bântui cu siguranță şi în viitor. „Micuța fantomă” se poate reîntoarce oricând…

De asemenea, atunci când foloseşte expresia „mănunchi de celule” ea subestimează dezvoltarea copilului său- în momentul avortului, ținând cont de faptul că avorturile chirurgicale nu se făceau mai devreme de 7 săptămâni şi avorturile medicamentoase nu erau disponibile, fătul arăta cel mai probabil la fel ca în poza de mai sus…

Surse:

  1. Linda Bird Francke,The Ambivalence of Abortion (New York: Random House, 1978), quoted in Family Circle, January 27, 1978, p.57.
  2. clinicquotes.com

Angajat al unei clinici de avort: „era sânge şi urină peste tot”

Un fost angajat al unei clinici de avort descrie în revista „National Review” priveliştea pe care el era nevoit să o vadă zi de zi la locul de muncă:

„…uneori sângele şi urina erau împrăştiate peste tot… Erau atât de mulți pacienți încât medicii erau nevoiți să păşească peste ei. Pacienta care a născut în fața mea stătea întinsă pe podea cu capul lângă una dintre uşi. Ţipa încontinuu şi se ruga la Dumnezeu să o ajute.”

Sursă: “Complete Disregard” National Review  11-23-98

De menționat faptul că această clinică funcționa cu acte în regulă.

O adolescentă care tocmai se pregătea să facă un avort mărturiseşte: „Părea o ființă umană acolo”

10 săptămâni de sarcină

O adolescentă de 18 ani a fost intervievată chiar înainte de a face un avort:

R: Când crezi că devine o ființă umană?

A: „Ei bine, acest lucru se întâmplă chiar în momentul concepției şi este foarte dificil pentru mine acum deoarece am început să mă gândesc la el ca la o ființă umană, ştiu că cel mai probabil acum este dezvoltat aproape complet şi mă simt foarte tristă gândindu-mă la toate acestea. Bănuiesc că sunt foarte egoistă. Pur şi simplu nu vreau să ştie nimeni despre asta. Există o presiune socială foarte mare… Aşadar, aceasta pare cea mai simplă cale de ieşire din această problemă, singura modalitate prin care nimeni să nu afle, să scap de el înainte de a se dezvolta şi mai mult… Off, sunt foarte supărată deoarece această decizie nu se potriveşte principiilor mele, adică nu aş face acest lucru dacă nu aş avea un motiv foarte puternic să o fac, deoarece seamănă atât de mult cu o ființă umană. Cred că ar fi foarte rău să-l păstrez. Ei bine nu chiar atât de rău, dar nici bine nu este sigur… pentru că ar deveni pentru mine o povară în a-mi face o carieră… Este păcat că s-a întâmplat şi voi face tot posibilul să nu se mai întâmple vreodată.”

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982) 67-68

Sursă foto: https://www.babycenter.com/6_your-pregnancy-10-weeks_1099.bc

Soțul insistă ca ea să facă avort, iar soția regretă ulterior decizia de a-l asculta

„Eram căsătorită cu bărbatul pe care îl iubeam. Nu mă pot plânge din cauza sărăciei deoarece am fost săracă până de curând. Ştiam că mama lui şi mama mea ar fi făcut cu siguranță tot posibilul să ne ajute, iar ceilalți oameni ne-ar fi ajutat cu diverse lucruri şi astfel ne-am fi descurcat. Despre asta este viața până la urmă…”

În ciuda acestor lucruri, soțul ei a insistat ca ea să facă avort.

„Am vorbit despre această experiență ulterior, atunci când tot el era cel foarte nervos. <<Mă bucur că ai trecut peste această experiență, fără a avea habar despre ceea ce ai făcut cu adevărat [îi spune ea soțului]. Nici nu îți poți imagina ceea ce mi-ai cerut să fac… Eu va trebui să trăiesc toată viața cu această traumă, iar tu nu ai habar despre ce am făcut eu atunci… Mi-a luat ani întregi ca să reuşesc să mă împac cât de cât cu ceea ce am făcut.>>”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 67-68