O femeie aparent detaşată în privința avortului pe care îl făcuse izbucneşte brusc în lacrimi

Mary Kenny, povesteşte în cartea sa „Povestea întreagă”:

„În timp ce Gina Newson îşi pregătea programul pentru apariția la postul de televiziune Channel 4, a întâlnit o femeie care părea extrem de calmă în legătura cu avortul pe care îl făcuse. Femeia părea să reprezinte un adevărat model de reacție pozitivă. Ea avea deja doi copii şi nu îşi mai dorea alții. Aproape că uitase de avort. Pentru discuția cu Gina Newson şi-a pregătit însă un vechi jurnal personal unde erau trecute toate detaliile acestei experiențe. <<Am dus copiii la şcoală>>, notase aceasta. <<Am lăsat maşina în garaj. Apoi am mers la clinică pentru întreruperea sarcinii>>. În timp ce recitea aceste rânduri din agenda ei atât de bine organizată, femeia a izbucnit brusc în lacrimi. Şi apoi a plâns timp îndelungat.

Nimeni nu ştie care sunt cu adevărat consecințele avortului. Acesta include şi femeia, care de fapt este cea mai implicată.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 34

Rezultatele unui studiu privind lipsa de informare asupra dezvoltării fetale şi a avortului (1)

În cadrul unui studiu, Beckie, o fată de numai 15 ani care a făcut un avort încearcă să explice de ce a luat această decizie:

Q: Din ce lună de viață intrauterină crezi că fătul devine o ființă umană?

A: Trei luni.

Q: Ce anume îl face să devină o ființă umană la acea vârstă?

A: Păi cred că momentul când inima lui începe să bată… Da, asta cred, când inima lui începe să bată, pentru că pornind de la inimă funcționează toate celelalte organe. Şi cred că acest lucru începe în jurul vârstei de 3 luni. Două luni şi jumătate-trei…după această vârstă consider avortul o crimă, dar înainte de asta nu e aşa, ştii şi tu asta…

Inima fătului nu începe să bată la 3 luni, ci la 3 săptămâni, chiar şi mai devreme conform altor oameni de ştiință. Puteți vedea aici (a baby’s heart beating 4 weeks) cum bate inima fătului în uter. Iată cum lipsa de informare a lui Beckie privind dezvoltarea fetală a determinat-o să facă un avort.

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982)

Cuvintele pe care le-a auzit o femeie imediat după ce a făcut un avort: „Al tău a fost fetiță sau băiețel?”

O femeie care tocmai făcuse un avort descrie o întâmplare din camera în care se recuperau femeile după procedură:

„După ce procedura s-a terminat, am fost dusă într-o altă cameră unde mi s-a spus să mai rămân puțin pentru a-mi reveni. Acolo erau mai multe tinere care stăteau aşezate pe câteva scaune. Una dintre acestea, care nu părea să aibe mai mult de 16 ani, m-a întrebat deodată, <<Al tău a fost fetiță sau băiețel?>>. Am rămas şocată! Ce vroia să spună? Eu ştiam că acesta nu era un copil ! Nu era încă un copil !”

Sursă: Barbara Horak Real Abortion Stories: The Hurting and the Healing (El Paso, Texas: Strive for the Best Publishing, 2007) 80 – 81

Marleen, o fostă angajată a unei clinici de avort

Marleen a lucrat într-un spital în cadrul cărui se efectuau şi avorturi. Acum, după 30 de ani, ea îşi spune povestea:

„Soțul meu era medic rezident la Spitalul din Oakland şi astfel eu am putut primi <<slujba visurilor mele>>. Eram o mare susținătoare a avorturilor şi în sfârşit puteam să fiu parte în mod practic din această procedură.

Am fost angajată ca asistentă medicală în clinica unde se făceau avorturile în lună mare de sarcină. Aproximativ 30 de zile m-am familiarizat cu noul loc de muncă facând doar ture de zi. Aveam voie să asist medicul în timpul procedurii, să injectez medicamente fătului, etc. În timpul turelor de zi nu am văzut niciodată începutul efectiv al contracțiilor sau finalizarea procedurii. Nu m-am simțit confortabil datorită acestui lucru, dar m-am  gândit că totuşi sunt la început şi probabil am nevoie de mai multă experiență.

Într-o seară, o fată a avut mari probleme. Eu eram acolo cu doctorul. Deşi el scrisese în foaia de observație că fătul avea 15 săptămâni eu ştiam că de fapt avea 30 de săptămâni. Acest lucru se întâmpla destul de des, dar nimeni nu spunea nimic.

Atunci când ea a dat naştere copilaşului (din punctul meu de vedere arăta ca un făt la termen), acesta era în viață şi plângea. Medicul mi-a spus atunci <<Pune-l într-o cameră şi închide usa. Nu intra acolo până dimineața când se schimbă tura.>> Am luat imediat bebeluşul, l-am înfăşat şi l-am pus în cameră. Apoi am început imediat să sun la toate spitalele din jur (împotriva dorinței medicului) în speranța că voi găsi pe cineva care să îl preia. Însă nimeni nu vroia să facă acest lucru motivând că nu era viabil. Am petrecut multe ore încercând să îl ajut. Vroiam doar să plec din acel loc, dar ştiam că nu pot lăsa ceilalți pacienți fără niciun ajutor în plină noapte. Chiar şi în ziua de azi îmi răsună în minte plânsul acelui copilaş…

Mi-aş  dori ca alte persoane care promovează avortul, în special cel în lună mare de sarcină, să treacă prin ceea ce am trecut eu…  A doua zi după întâmplare mi-am dat demisia fără să stau pe gânduri şi m-am angajat în alt spital în clinica de pediatrie.”

Sursă: Sarah Terzo ““Nurse quits abortion industry after baby born alive is left to die” Live Action April 10, 2014