Etichetă: avort forţat

Femeie presată să facă avort: „Dragostea noastră s-a transformat în scrum”

Mary Kenny, povesteşte în cartea sa „Avortul, întreaga poveste” despre o femeie presată să facă o întrerupere de sarcină:

„Atunci când am recunoscut că sunt însărcinată”, scrie o tânără, „această veste nu a părut să fie acceptată de prietenul meu. <<Chiar nu poți scăpa de sarcină?>>, m-a întrebat el. Eram atât de îndrăgostită de el încât nici nu aş fi conceput să nu rămânem împreună pentru tot restul vieții. Dar, odată cu vestea sarcinii el s-a răcit față de mine. Am făcut avortul deoarece aşa a vrut el, dar acum dragostea noastră s-a transformat în scrum şi sunt foarte tristă din cauza acestui lucru.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 69

O adolescentă, victimă a unui incest, forțată de mama sa să întrerupă sarcina

Ruth, care a devenit alcoolică după ce a făcut o întrerupere de sarcină în tinerețe, descrie modul în care şi-a forțat fiica să facă un avort:

„Am continuat să beau, iar soțul meu a preluat custodia copiilor. Însă el s-a îmbătat într-o noapte şi a violat-o pe fiica mea Rosemarie, iar ea a rămas însărcinată. M-am gândit că există şanse ca fătul să se nască cu malformații, aşa că decizia mea de a o determina să recurgă la avort era justificată. Ea nu a vrut să întrerupă sarcina şi a fugit de-acasă. Am găsit-o şi am mers cu ea la un judecător care a fost de acord cu faptul că avortul era cea mai bună soluție în acest caz. Rosemarie a cedat în final şi a acceptat procedura. Mai târziu ea s-a căsătorit şi a pierdut trei sarcini deoarece colul ei uterin era incomplet. Această întâmplare a fost o încercare foarte grea pentru mine deoarece m-a făcut să mă simt foarte vinovată… Din cauza avortului şi a mediului în care a trăit, Rosemarie a ajuns la rândul ei alcoolică şi consumatoare de droguri… Mi-am vândut tot timpul minciuna conform căreia un copil este viu doar atunci când începe să respire singur. Aşa mi-am justificat atât avortul pe care l-am făcut eu, cât şi decizia de a-mi forța fiica să facă acelaşi lucru.”

Sursă: Kathleen Meikle A River of Tears (2017) 123, 124

Angajat al unei clinici de avort: Uneori bărbații însoțesc femeile la clinica avort doar pentru a le presa suplimentar

Angajatul unei clinici de avort mărturiseşte:

„Unii bărbați însoțesc femeile la clinica avort pentru a le susține, însă alții vin doar pentru a se asigura că ele vor avorta- cu alte cuvinte, vin doar pentru a menține presiunea asupra lor.”

Alt angajat afirmă:

„Unele dintre cele mai triste cazuri pe care le-am văzut sunt cele în care femeia doreşte sarcina, dar bărbatul nu îşi asumă nicio răspundere pentru ea.”

Niciunul dintre cei doi angajați nu a vrut să dezvăluie atitudinea pe care o adoptă clinica în cazul unei femei care vină să facă avort la presiunile familiei sau ale soțului.

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 85, 70

Un consilier afirmă: părinții forțează adolescenții să facă avort

JoAnne Crough, consilier profesionist al Clinicii Meier din Pittsburgh, vorbeşte într-un interviu despre avortul forțat în rândul adolescentelor:

„Acest tip de avort are loc mult mai des decât vă imaginați. În majoritatea cazurilor, părinții adolescentului sau ai femeii sunt cei care sugerează acest mod de confruntare cu sarcina. Ei fac totul să pară cât se poate de clar prin intermediul afirmației <<un avort va rezolva toată problema>> . Întregul proces însă trebuie ținut cât mai secret posibil. Tânăra femeie aflată în această situație este extrem de vulnerabilă şi poate fi forțată cu uşurință să facă un avort doar pentru a-i face fericiți pe cei apropiați ei. Doar ea i-a supărat cu vestea sarcinii. Ea simte confuzie, ruşine, frică şi devine izolată de orice alte forme de sprijin. Toate acestea combinate pun o presiune uriaşă asupra ei care o determină să se conformeze deciziei familiei.”

Sursă: Sharon Serratore “Coerced into Unwanted Abortions” The American Feminist Fall/Winter 2016

Sursă foto: http://www.wikihow.com/Deal-With-Teen-Pregnancy

Un studiu demonstrează faptul că 48% dintre femeile care decid să facă un avort sunt forțate să ia această decizie

„Într-un studiu publicat în 2013 în <<Complicații: Impactul Avortului asupra Femeilor>> şi condus de Dr. Angela Lafranchi, Dr. Ian Gentles şi Dr. Elizabeth Ring–Cassidy, autorii au cerut unui număr de 101 femei să îşi împărtăşească poveştile despre avorturile pe care le făcuseră până atunci. Atunci când au fost întrebate dacă au fost constrânse sau presate în orice fel să facă acel avort, 48% dintre ele au răspuns <<Da>>. În plus, ele au menționat faptul că aceste presiuni sau constrângeri s-au manifestat sub forma unor acte de violență sau a unor amenințări. În ceea ce priveşte avortul în rândul adolescentelor, 8% dintre minorii ai căror părinți au aflat despre sarcină s-au simțit presați să facă avort; 6% din subiecții grupului au afirmat faptul că au fost supuşi chiar violenței fizice.”

Sursă: Jessica Stanton “Protecting Women and Girls from Coerced Abortions” The American Feminist Fall/Winter 2016

O femeie din China despre infanticidul selectiv din țara sa

O locuitoare a unei provincii din China, vorbeşte despre uciderea fetițelor nou-născute din această zonă:

„Pe parcursul anilor în care am locuit în acest sat, am tot auzit despre fetițe ucise pentru a face loc unor băieței. Aproape toate aceste cazuri se refereau la nou-născuți care erau înecați sau sufocați la naştere, înainte de a avea şansa să respire pentru prima dată în viața lor. Aceste întâmplări nu erau valabile doar in provincia Jiangsu, ci şi în alte zone din China. De exemplu, situația din provincia Anhui, învecinată cu Jiangsu, a fost una dintre cele mai rele. Federația Femeilor din Anhui a raportat faptul că doar în această zonă destul de mică, 40 de fete au fost înecate în perioada anilor 1980-1981. Prietenii mei care s-au întors din anumite zone rurale mi-au spus că există unele sate mai îndepărtate în care nu mai există aproape nicio supraviețuitoare de gen feminin.”

Sursă: Stephen W Mosher „A Mother’s Ordeal: One Woman’s Fight against China’s One Child Policy” (Orlando, Florida: Harcourt Brace & Company, 1993)

„Am fost forţată să fac avort în primul an de facultate de către mama şi prietenul meu”

Allison

Am făcut un avort în 2001, tocmai atunci când terminam primul an de facultate. Am fost forțată să iau această decizie de către mama şi prietenul meu.

Prima dată am mers la o agenție de adopții. După ce a auzit ceea ce a spus doamna de acolo, el s-a ridicat şi țipând a spus: „Fie că vei decide să naşti acest copil sau să îl avortezi, eu nu voi semna nicio hârtie.”

Nici mama mea nu a avut o reacție mai bună  atunci când a aflat. M-a amenințat că mă dă afară din casă dacă păstrez sarcina (să locuiesc pe stradă cu el fie permanent, fie până îl dau spre adopție). Prietenul meu tocmai ieşise din închisoare după executarea unei pedepse de 2 ani şi locuia cu părinții lui. Chiar nu aveam unde să mă duc…

În acel moment am simțit că nu am altă soluție.  Atunci când am mers la clinica de avort, nimeni de acolo nu mi-a oferit niciun fel de consiliere. Singurul lucru care mi s-a spus a fost faptul că voi fi sedată cu Ketamină, ceea ce m-a speriat foarte tare deoarece habar nu aveam şi nici nu mă interesa ce este acea substanță care începe cu litera K! Înainte de avort mi s-a făcut o ecografie, iar eu am întrebat-o pe doctoriță dacă pot auzi bătăile inimii bebeluşului. Ea mi-a răspuns „nu, bătăile inimii se aud mai târziu”, dar atunci când am rămas însărcinată a doua oară am citit o carte în care se preciza faptul că bătăile inimii se aud destul de devreme în evoluția sarcinii! Iar atunci când am purtat  în pântece gemeni, am făcut o ecografie la începutul sarcinii şi am putut auzi bătăile inimilor lor… simt că am fost mințită… (aveam puțin peste 8 săptămâni de sarcină atunci când am făcut avortul).

Atunci când asistenta a venit să mă anestezieze am început să plâng în hohote.  Ea m-a întrebat dacă sunt sigură de decizia mea şi i-am răspuns că nu, aşa că m-a mai lăsat câteva minute ca să iau o hotărâre. Nici în acest moment nu am primit niciun fel de consiliere sau ajutor…

Aşadar, eu consider că pentru mine consilierea este un lucru bun. După ce am născut gemenii m-am ales cu o hernie care a necesitat intervenție chirurgicală. Intervenția laparoscopică nu a fost posibilă deoarece hernia era destul de mare, aşa că medicul a fost nevoit să îmi facă o incizie de la coaste până mai jos de burtă (sau puteam plăti puțin mai mult şi mă alegeam şi cu o abdominoplastie printr-o incizie de la un şold la celălalt). Am fost nevoită să mă internez cu două zile înainte de operație, lucru care m-a supărat şi m-a speriat deoarece aveam trei copilaşi care mă aşteptau acasă, unul în vârstă de 2 ani şi gemenii de 3 luni. Medicul a venit, mi-a explicat procedura şi m-a sfătuit să reprogramez intervenția chirurgicală atunci când mă voi simți pregătită din toate punctele de vedere. I-am urmat sfatul, fiind conştientă că operația era necesară şi trebuia făcută la un moment dat, iar simplul fapt că el m-a înțeles, m-a consiliat şi m-a susținut a contat foarte mult.

Eu cred că noi toți avem libertate de decizie, iar dacă o femeie vrea neapărat să facă un avort, va găsi o soluție, indiferent dacă aceasta este legală sau nu.  Şi în timp ce ştiu că unele femei ar putea să ia această decizie singure, ştiu şi faptul ca unele din ele sunt puternic influențate.

Carie Lea – Îmi place ideea transcrierii unor sentimente! Pentru că uneori, aceasta va ajuta o persoană nesigură să realizeze ceea ce simte cu adevărat.

Lily- Eram doar curioasă dacă atunci când ai întors spatele acestor femei, le-ai oferit măcar o informație privind adopția, sau adăposturile unde pot merge, sau programele guvernamentale care le sunt oferite?

Întreb deoarece aş fi vrut ca cineva să facă acest lucru cu mine. Alegerea mea ar fi fost să dau copilul spre adopție. Mi-aş fi dorit ca cineva (chiar şi doamna de la agenția de adopții) să îmi fi oferit informații despre alte opțiuni posibile, în loc să stea acolo fără să spună nimic.

Regret avortul pe care l-am făcut şi am suferit mulți ani după acesta. Am fost una dintre acele femei căreia „şansa” i-a fost luată încă din momentul în care am fost presată/forțată de către mama şi prietenul meu să iau această decizie. Aşadar, pentru femei ca mine, VĂ ROG oferiți consiliere.

Chiar dacă doar 100 de femei intră pe uşa ta şi îşi aruncă ochii, de dragul unei femei ca mine trimite-le mai departe ! Dar trimite-le cu informații despre programe şi opțiuni posibile! Mulțumesc.

Sursa: http://abortioneers.blogspot.ro/2010/12/what-i-hear-you-saying-is.html