Etichetă: avort

Fiul meu s-a întristat la aflarea veştii despre avort

O femeie îşi aminteşte ziua în care le-a povestit copiilor ei despre avortul pe care îl făcuse:

„Acum trei sau cinci ani, cel mai mare şi cel mai mic dintre băieții mei erau aici cu noi de Crăciun. Nu țin minte cum a venit vorba şi despre avort. Parcă partenerul meu a spus atunci că el a trecut prin această experiență şi de aici a pornit discuția. Văzând că băieții sunt interesați de subiect am spus: <<Ei bine şi eu am făcut un avort.>> Apoi mi-am dat seama de faptul că ei nu ştiau nimic despre acest lucru. Cel mai afectat de această veste a părut fiul meu cel mic care avea atunci cam 23 de ani. Mai târziu în acea zi el mi-a spus: <<Mă simt foarte trist de când am aflat că aş fi putut să am un frate mai mic. Îți dai seama că puteam să fim patru copii nu doar trei…>> Pentru mine toți aceşti ani trecuseră fără să mă gândesc la asta. Acum când totul a ieşit la iveală  am un singur regret. Şi acela este faptul că le-am făcut băieților mei această mărturisire. Nu am ştiut că îi va afecta atât de tare, în special pe cel mai tânăr dintre ei…”

Sursă: Cara J. Marianna Abortion: A Collective Story (Westport, CT: Praeger, 2002) 51

O clinică de avorturi ascunde bebeluşii avortați sub „bucăți drăguțe de stambă”

Ellen Reich, care a realizat numeroase interviuri cu angajați ai clinicilor de avort, a aflat următoarea informație de la una dintre aceste persoane:

În clinica în care lucra ea, produşii de concepție eliminați erau păstrați în nişte sticle „acoperite cu bucăți drăguțe de stambă” pentru ca femeile să nu vadă din greşeală vreun picioruş sau vreo mânuță.

Sursă: Ellen Reich “An Insider’s Look into the Abortion Industry” („O privire în interiorul industriei avorturilor”) The American Feminist Fall/Winter 2016

Un tată spune povestea fiului său avortat pentru a convinge alte persoane să nu facă acelaşi gest

Patrick B Keefe este autorul unei cărți în care povesteşte modul în care el şi-a încurajat soția să întrerupă o sarcină în urmă cu 20 de ani. Acum, el îşi plânge fiul nenăscut şi vrea ca toată lumea să afle cât de dureros este un avort pentru un tată:

„Ea era însărcinată din nou, iar eu am reuşit să o conving să facă avort. A avut încredere în mine. Ştiam prea puține atunci despre efectul pe care acest gest îl va avea în viețile noastre… Şi despre modul în care mă va afecta pentru următorii 20 de ani…

Fără nicio teamă mi-am ucis fiul prin avort. În acel moment aceasta părea singura opțiune de luat în calcul. Însă tocmai această alegere ne-a adus multă durere şi suferință. Da, în exterior am reuşit să ascund tot ceea ce simțeam. Păream fericit. Dar de fapt eu mă gândesc la el în fiecare zi din viața mea. Abia acum, doar cu puterea pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o, am putut să scriu toate aceste rânduri. Dacă mesajul meu este înțeles de doar câțiva oameni înseamnă că pierderea fiului meu nu a fost în zadar… Mă rog ca prin experiența morții fiului meu Luke să fie salvate cât mai multe vieți.”

Sursă: Patrick B Keefe „A Father Silent Cry: A Journey of Healing” („Plânsul unui tată: O călătorie spre vindecare”)- 2017

Avortul îi trezeşte unei femei sentimente neaşteptate

Mary Kenny, autoarea cărții „Avortul, întreaga poveste”, descrie următoarea întâmplare:

„Am o prietenă care este extraordinar de dură…este genul acela de persoană pe care parcă nu o impresionează nimic. La un moment dat ea a rămas însărcinată- am omis faptul că este o fire extrem de ambițioasă şi are un loc de muncă foarte bun. Aşadar nici nu îşi punea problema să păstreze sarcina. S-a dus la clinica de avorturi din Brighton şi a făcut avort imediat ce a aflat.

Mi-a povestit că a luat trenul spre Brighton gândindu-se „Oh, ce zi veselă voi avea la Brighton, voi face plajă, îmi voi pune o pălărie ridicolă pe cap şi voi face şi un avort”… Odată ajunsă la destinație a coborât şi brusc a început să realizeze că ceea ce urma să facă nu era ceva chiar atât de amuzant. Este ridicol, îşi spuse ea, dar cine vrea bebeluşi? Ei sunt pentru alte femei prostuțe, nu pentru mine. După procedură ea a devenit complet dărâmată de situație. A luat un taxi înapoi spre gară şi apoi a plâns tot drumul înapoi spre Londra. Pur şi simplu această experiență a atins în ea ceva care nici ea nu ştia că există. De fapt, acest lucru i-a zdrobit inima. Nici nu a bănuit vreodată că se va simți astfel. Mie mi-a spus despre asta de curând. Altfel, nimeni nu ar fi ştiut niciodată.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 287 – 288

Medic pro-avort: „Bebeluşul nu este încă dezvoltat”

-6 săptămâni de sarcină-

Dr. Roslyn Stephens, medic pro-avort, i-a spus unei paciente pe nume Leslie următoarea afirmație:

„Ştii că ai doar 6 săptămâni de sarcină, iar acesta, fătul, este doar ceva micuț, nu este încă dezvoltat.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 172

Însă ştiința demonstrează contrariul: la 6 săptămâni de la concepție embrionului îi bate inimioara şi prezintă semne de activitate cerebrală (unde cerebrale)…

„Micuța fantom㔺i ambivalența post-avort

O femeie care făcuse o întrerupere de sarcină i-a povestit unui scriitor „pro-choice”:

„Nu există nicio îndoială, atunci când am rămas însărcinată acea viață era chiar acolo în uterul meu. Lăsat să se dezvolte, acel mănunchi de celule ar fi devenit un bebeluş. Procesul deja începuse, iar eu am ales să îi pun capăt… Pe măsură ce data avortului se apropia, atitudinea mea contradictorie creştea tot mai mult. Era practic o ambivalență care s-a transformat după procedură în vină şi durere. Aceste sentimente nu au încetat mult timp după aceea. <<Micuța fantomă>> m-a vânat timp de şase luni, apoi a dispărut. După aceea chiar pot spune că i-am simțit puțin lipsa. Dar văzându-mi copilul cum creşte şi cum îmi consumă din ce în ce mai mult timp şi energie realizez că un al doilea copil ar fi fost mai degrabă ceva negativ.”

La sfârşitul citatului ea pare să conştientizeze avortul şi pare mulțumită de decizia sa. Dar ea ştie şi faptul că odată cu această procedură a curmat o viață, iar acest lucru o va bântui cu siguranță şi în viitor. „Micuța fantomă” se poate reîntoarce oricând…

De asemenea, atunci când foloseşte expresia „mănunchi de celule” ea subestimează dezvoltarea copilului său- în momentul avortului, ținând cont de faptul că avorturile chirurgicale nu se făceau mai devreme de 7 săptămâni şi avorturile medicamentoase nu erau disponibile, fătul arăta cel mai probabil la fel ca în poza de mai sus…

Surse:

  1. Linda Bird Francke,The Ambivalence of Abortion (New York: Random House, 1978), quoted in Family Circle, January 27, 1978, p.57.
  2. clinicquotes.com

Angajat al unei clinici de avort pus într-o situație dificilă de avorturile în lună mare de sarcină

-Făt la 21 de săptămâni de dezvoltare intrauterină-

Un angajat al unei clinici de avort afirmă faptul că medicul cu care lucrează l-a învățat modul în care să se confrunte cu dificultatea avorturilor în lună mare de sarcină.

„Nimănui nu îi place să facă avorturi. Avorturile în lună mare de sarcină pot fi chiar extrem de stresante. M-am născut creştin şi este normal să mă deranjeze aceste proceduri. Dar în medicină înveți să faci tot ceea ce este necesar în cel mai bun mod pentru toată lumea, iar Dr. Paintin [medicul care face avorturile] este minunat şi ne-a explicat cum să facem lucrurile cele mai potrivite indiferent de situație.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 154

Avortul, la fel ca atunci când tragi o buruiană din pământ

-Făt la 7 săptămâni de dezvoltare intrauterină, vârsta la care au loc majoritatea avorturilor-

Un adolescent pro-avort spune că procedura avortului este cam aceeaşi cu cea de smulgere a unei buruieni din pământ:

„…Chiar nu cred că avortul poate fi numit crimă; este prostesc să crezi acest lucru. Da, este viu, dar nu este încă un animal sau o persoană. Este la fel ca atunci când tragi o buruiană din pământ… Nu cred că fătul nenăscut devine un copil pe parcursul unei mari părți din sarcină.”

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982) 125

Angajat al unei clinici de avort: „era sânge şi urină peste tot”

Un fost angajat al unei clinici de avort descrie în revista „National Review” priveliştea pe care el era nevoit să o vadă zi de zi la locul de muncă:

„…uneori sângele şi urina erau împrăştiate peste tot… Erau atât de mulți pacienți încât medicii erau nevoiți să păşească peste ei. Pacienta care a născut în fața mea stătea întinsă pe podea cu capul lângă una dintre uşi. Ţipa încontinuu şi se ruga la Dumnezeu să o ajute.”

Sursă: “Complete Disregard” National Review  11-23-98

De menționat faptul că această clinică funcționa cu acte în regulă.

Angajat al unei clinici de avort dezgustat de o femeie care a făcut 11 avorturi

Un fost angajat al unei clinici de avorturi mărturiseşte:

„Eu aş consilia femeile în timpului procesului de sedare efectuat înainte de procedură. […] Într-o zi o femeie a venit să facă al 11-lea avort. Al 11-lea ! Asta chiar m-a dezgustat. O altă pacientă în vârstă de 37 de ani a făcut al 7-lea avort chiar în aceeaşi zi în care fiica sa năştea primul ei nepot. Starea ei de spirit festivă şi nerăbdarea de a sărbători naşterea nepotului păreau morbide şi total nepotrivite pentru o astfel de clinică.”

Sursă: Abby Johnson The Walls Are Talking: Former Abortion Clinic Workers Tell Their Stories (San Francisco, CA: Ignatius Press, 2016) 95