Angajată a unei clinici de Planificare Familială: „Aş vrea ca fiica mea să facă avorturi fără să-mi spună”

Juanita Cuevas, care lucrează ca asistentă medicală la Clinica de planificare familială din sudul oraşului Sacremento, şi-ar dori ca fiica ei în vârstă de 14 ani să poată face un avort fără a-i cere ei permisiunea.

Articolul original povesteşte:

O fată din Sacremento a cărei mamă lucrează o la clinică de Planificare Familială nu a fost nevoită niciodată până acum să caute o clinică de avorturi. Dar spune că dacă ar rămâne însărcinată şi-ar dori un loc sigur unde să primească consiliere şi poate chiar o operație pentru îndepărtarea sarcinii, fără ca mama ei să ştie acest lucru.

Fiica, Priscilla Chavez, afirmă:

„Nu ştiu”, spunea ea. „Chiar dacă mama este angajată a unei clinici de Planificare Familială nu cred că aş apela la ea deoarece mi-ar fi teamă de posibila ei reacție negativă.”

Însă mama ei nu ar avea nicio problemă în acest sens şi îşi doreşte doar ca fiica ei să aibe un loc sigur unde să meargă în caz că rămâne însărcinată.

„Acesta este dreptul unei femei”, spunea ea. „Eu înțeleg că o fată de 14 ani nu este o femeie, însă dreptul tot al ei rămâne.”

Aceste interviu pare însă interpretabil. Oare mama chiar ar fi de acord în realitate ca fiica ei să ia o decizie atât de importantă de una singură?

Sursă: Jeffrey M. Barker “The parent trap” News Review 6/9/2005

„A fost o experiență îngrozitoare”, afirmă o femeie care a făcut un avort

Leah, o tânără în vârstă de 22 de ani care a făcut un avort, afirmă că a fost o experiență îngrozitoare:

„Cred şi acum că a fost o experiență îngrozitoare… Cel mai important aspect a fost pur şi simplu groaza de a face aşa ceva; aş fi atât de speriată [dacă aş mai fi nevoită să fac un alt avort]… să merg din nou în acel spital oribil şi să am în jurul meu toate acele chestii sterile, asistente şi doctori care mă privesc de sus, de parcă m-aş afla într-o linie de producție împreună cu alte femei. Deşi ar fi înfricoşător pentru mine să trec din nou printr-o asemenea experiență, încă pun viața şi planurile mele pe primul loc, astfel că nu îmi doresc copii până când nu mă voi simți pregatită. Acum pur şi simplu nu simt că i-aş putea îngriji şi cred că am dreptul să aleg… Încă pun drepturile mamei pe primul loc, simt că trebuie să fac asta, deşi o voce necunoscută din interiorul meu îmi şopteşte: <<Foarte bine faci, dar cum rămâne cu bebeluşul, el ce drepturi are?>>. Dar, totuşi, cu mama cum rămâne, ea este cea mai importanta parte…”

Se poate observa faptul că deşi se concentrează în special pe propria ei persoană, această femeie îşi pune totuşi întrebări despre fătul ei omorât.

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982) 106 – 107