Ruth, care a devenit alcoolică după ce a făcut o întrerupere de sarcină în tinerețe, descrie modul în care şi-a forțat fiica să facă un avort:
„Am continuat să beau, iar soțul meu a preluat custodia copiilor. Însă el s-a îmbătat într-o noapte şi a violat-o pe fiica mea Rosemarie, iar ea a rămas însărcinată. M-am gândit că există şanse ca fătul să se nască cu malformații, aşa că decizia mea de a o determina să recurgă la avort era justificată. Ea nu a vrut să întrerupă sarcina şi a fugit de-acasă. Am găsit-o şi am mers cu ea la un judecător care a fost de acord cu faptul că avortul era cea mai bună soluție în acest caz. Rosemarie a cedat în final şi a acceptat procedura. Mai târziu ea s-a căsătorit şi a pierdut trei sarcini deoarece colul ei uterin era incomplet. Această întâmplare a fost o încercare foarte grea pentru mine deoarece m-a făcut să mă simt foarte vinovată… Din cauza avortului şi a mediului în care a trăit, Rosemarie a ajuns la rândul ei alcoolică şi consumatoare de droguri… Mi-am vândut tot timpul minciuna conform căreia un copil este viu doar atunci când începe să respire singur. Aşa mi-am justificat atât avortul pe care l-am făcut eu, cât şi decizia de a-mi forța fiica să facă acelaşi lucru.”
Sursă: Kathleen Meikle A River of Tears (2017) 123, 124