Leah, o tânără în vârstă de 22 de ani care a făcut un avort, afirmă că a fost o experiență îngrozitoare:
„Cred şi acum că a fost o experiență îngrozitoare… Cel mai important aspect a fost pur şi simplu groaza de a face aşa ceva; aş fi atât de speriată [dacă aş mai fi nevoită să fac un alt avort]… să merg din nou în acel spital oribil şi să am în jurul meu toate acele chestii sterile, asistente şi doctori care mă privesc de sus, de parcă m-aş afla într-o linie de producție împreună cu alte femei. Deşi ar fi înfricoşător pentru mine să trec din nou printr-o asemenea experiență, încă pun viața şi planurile mele pe primul loc, astfel că nu îmi doresc copii până când nu mă voi simți pregatită. Acum pur şi simplu nu simt că i-aş putea îngriji şi cred că am dreptul să aleg… Încă pun drepturile mamei pe primul loc, simt că trebuie să fac asta, deşi o voce necunoscută din interiorul meu îmi şopteşte: <<Foarte bine faci, dar cum rămâne cu bebeluşul, el ce drepturi are?>>. Dar, totuşi, cu mama cum rămâne, ea este cea mai importanta parte…”
Se poate observa faptul că deşi se concentrează în special pe propria ei persoană, această femeie îşi pune totuşi întrebări despre fătul ei omorât.
Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982) 106 – 107