„Eram căsătorită cu bărbatul pe care îl iubeam. Nu mă pot plânge din cauza sărăciei deoarece am fost săracă până de curând. Ştiam că mama lui şi mama mea ar fi făcut cu siguranță tot posibilul să ne ajute, iar ceilalți oameni ne-ar fi ajutat cu diverse lucruri şi astfel ne-am fi descurcat. Despre asta este viața până la urmă…”
În ciuda acestor lucruri, soțul ei a insistat ca ea să facă avort.
„Am vorbit despre această experiență ulterior, atunci când tot el era cel foarte nervos. <<Mă bucur că ai trecut peste această experiență, fără a avea habar despre ceea ce ai făcut cu adevărat [îi spune ea soțului]. Nici nu îți poți imagina ceea ce mi-ai cerut să fac… Eu va trebui să trăiesc toată viața cu această traumă, iar tu nu ai habar despre ce am făcut eu atunci… Mi-a luat ani întregi ca să reuşesc să mă împac cât de cât cu ceea ce am făcut.>>”
Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 67-68
