Fiul meu s-a întristat la aflarea veştii despre avort

O femeie îşi aminteşte ziua în care le-a povestit copiilor ei despre avortul pe care îl făcuse:

„Acum trei sau cinci ani, cel mai mare şi cel mai mic dintre băieții mei erau aici cu noi de Crăciun. Nu țin minte cum a venit vorba şi despre avort. Parcă partenerul meu a spus atunci că el a trecut prin această experiență şi de aici a pornit discuția. Văzând că băieții sunt interesați de subiect am spus: <<Ei bine şi eu am făcut un avort.>> Apoi mi-am dat seama de faptul că ei nu ştiau nimic despre acest lucru. Cel mai afectat de această veste a părut fiul meu cel mic care avea atunci cam 23 de ani. Mai târziu în acea zi el mi-a spus: <<Mă simt foarte trist de când am aflat că aş fi putut să am un frate mai mic. Îți dai seama că puteam să fim patru copii nu doar trei…>> Pentru mine toți aceşti ani trecuseră fără să mă gândesc la asta. Acum când totul a ieşit la iveală  am un singur regret. Şi acela este faptul că le-am făcut băieților mei această mărturisire. Nu am ştiut că îi va afecta atât de tare, în special pe cel mai tânăr dintre ei…”

Sursă: Cara J. Marianna Abortion: A Collective Story (Westport, CT: Praeger, 2002) 51

Soțul insistă ca ea să facă avort, iar soția regretă ulterior decizia de a-l asculta

„Eram căsătorită cu bărbatul pe care îl iubeam. Nu mă pot plânge din cauza sărăciei deoarece am fost săracă până de curând. Ştiam că mama lui şi mama mea ar fi făcut cu siguranță tot posibilul să ne ajute, iar ceilalți oameni ne-ar fi ajutat cu diverse lucruri şi astfel ne-am fi descurcat. Despre asta este viața până la urmă…”

În ciuda acestor lucruri, soțul ei a insistat ca ea să facă avort.

„Am vorbit despre această experiență ulterior, atunci când tot el era cel foarte nervos. <<Mă bucur că ai trecut peste această experiență, fără a avea habar despre ceea ce ai făcut cu adevărat [îi spune ea soțului]. Nici nu îți poți imagina ceea ce mi-ai cerut să fac… Eu va trebui să trăiesc toată viața cu această traumă, iar tu nu ai habar despre ce am făcut eu atunci… Mi-a luat ani întregi ca să reuşesc să mă împac cât de cât cu ceea ce am făcut.>>”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 67-68

O femeie aparent detaşată în privința avortului pe care îl făcuse izbucneşte brusc în lacrimi

Mary Kenny, povesteşte în cartea sa „Povestea întreagă”:

„În timp ce Gina Newson îşi pregătea programul pentru apariția la postul de televiziune Channel 4, a întâlnit o femeie care părea extrem de calmă în legătura cu avortul pe care îl făcuse. Femeia părea să reprezinte un adevărat model de reacție pozitivă. Ea avea deja doi copii şi nu îşi mai dorea alții. Aproape că uitase de avort. Pentru discuția cu Gina Newson şi-a pregătit însă un vechi jurnal personal unde erau trecute toate detaliile acestei experiențe. <<Am dus copiii la şcoală>>, notase aceasta. <<Am lăsat maşina în garaj. Apoi am mers la clinică pentru întreruperea sarcinii>>. În timp ce recitea aceste rânduri din agenda ei atât de bine organizată, femeia a izbucnit brusc în lacrimi. Şi apoi a plâns timp îndelungat.

Nimeni nu ştie care sunt cu adevărat consecințele avortului. Acesta include şi femeia, care de fapt este cea mai implicată.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 34

„Pot face față gândului despre avort doar când sunt beat”

 

Scrisoarea unui bărbat a cărui soție a trecut printr-un avort:

 

„Sunt un pic beat – este singurul mod în care pot face față gândului despre avort. Au trecut doisprezece ani, iar aici lupta este rezultatul nu unuia, ci a două avorturi. Chiar și acum soția mea admite doar unul dintre acestea. Ea s-a simțit obligată să treacă prin avorturi, din cauza familiei sale și a temerii de a nu-i răni. Eram tineri, romantici și „îndrăgostiți” … Pilula o îmbolnăvea, iar prezervativele nu erau romantice … nu eram căsătoriți la momentul respectiv. Astăzi suntem programați la un psihiatru pentru a încerca să ne limpezim mintea. Of, și regretele. Și, of, durerea. „

Anonim

Sursă: Mary Kenny, Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986)