ființă umană – Citate despre avort

Părerea unei susținătoare a mișcării feministe despre evoluția tehnologiei în relație cu avortul

Kathleen McDonnell, susținătoare a mișcării feministe, afirmă în cartea sa despre avort:

ʺ[ …] Ultimele progrese înregistrate din punct de vedere tehnologic în medicină schimbă și perspectiva privind avortul. Extinderea cunoștiințelor noastre privind fiziologia și psihologia embrionară fac din ce în ce mai dificilă simpla excludere a noțiunii de <<produs de concepție viu >> din discuțiile noastre privind avortul. Practic, acum fătul a devenit un << pacient>> intrauterin, beneficiar al unor proceduri terapeutice chirurgicale încă de la vârste gestaționale fragede.ʺ

Sursă: Kathleen McDonnell Not an Easy Choice: Re-Examining Abortion (Canada: Second Story Press, 2003) 24

Părerea unui neurobiolog despre momentul concepției ființei umane

Dr. Sean O’Reilley, conducătorul unui program de formare în Neurobiologie în cadrul Universității George Washington afirmă:

„Din punct de vedere ştiințific, fertilizarea reprezintă cu adevărat cel mai important moment al formării vieții. Aceasta este practic limita naturală şi ştiințifică la care un om nou şi unic din punct de vedere genetic îşi începe existența. Aşadar, avem dovezi obiective pentru a susține faptul că un individ este ființă umană de la concepție sau fertilizare până la moarte. Orice alte concluzii sunt arbitrare, nesusținute de dovezi ştiințifice sau argumente raționale şi bazate doar pe diverse credințe, ideologii sau filozofii.”

Sursă: Ca atare în S. 158 de Dr. Sean O’Reilly,July 2, 1981. Citat la paginile 28 – 29 ale „Randall J Hekman Justice for the Unborn (Ann Arbor, Michigan: Servant Books, 1984)”

Povestea polițistului care au văzut fața tristă a unui bebeluş proaspăt avortat

Un articol apărut în publicația „The New Republic” spune povestea lui Jennie Linn McCormack, cea care şi-a avortat singură bebeluşul pe cale medicamentoasă. Ea nu a vrut să plătească efectuarea avortului într-o clinică specializată întrucât sarcina era destul de avansată, iar costurile necesare ar fi fost mult mai mari decât în cazul pastilelor achiziționate online. Fătul era complet dezvoltat şi avea între 19 şi 23 de săptămâni.

Femeia a ascuns trupul într-o cutie, însă pe măsură ce acesta a început să se descompună a atras atenția celor din jur. Agentul de poliție Brian McClure, unul dintre cei care au găsit cadavrul copilaşului, relatează:

„Vedem cadavre aproape zilnic în diverse stadii de descompunere… Dar să recunoşti într-o pungă aruncată într-o grămadă de gunoi un bebeluş înghețat este cu totul altceva…”

Val Wadsworth, un alt polițist care a participat la acest caz şi tată a patru copii mărturiseşte:

„Nu i-aş dori nimănui să vadă aşa ceva vreodată… Am dezlegat punga în care se afla şi am dus trupul la morgă, urmând ca a doua zi să aibe loc autopsia… Când l-au întins pe masa de autopsie fătul părea trist… Totul devenise trist în jurul lui… A fost îngrozitor.”

Sursă: Jennie Linn McCormack “The Rise of DIO Abortions” The New Republic Dec 21, 2012

„Micuța fantomă”şi ambivalența post-avort

O femeie care făcuse o întrerupere de sarcină i-a povestit unui scriitor „pro-choice”:

„Nu există nicio îndoială, atunci când am rămas însărcinată acea viață era chiar acolo în uterul meu. Lăsat să se dezvolte, acel mănunchi de celule ar fi devenit un bebeluş. Procesul deja începuse, iar eu am ales să îi pun capăt… Pe măsură ce data avortului se apropia, atitudinea mea contradictorie creştea tot mai mult. Era practic o ambivalență care s-a transformat după procedură în vină şi durere. Aceste sentimente nu au încetat mult timp după aceea. <<Micuța fantomă>> m-a vânat timp de şase luni, apoi a dispărut. După aceea chiar pot spune că i-am simțit puțin lipsa. Dar văzându-mi copilul cum creşte şi cum îmi consumă din ce în ce mai mult timp şi energie realizez că un al doilea copil ar fi fost mai degrabă ceva negativ.”

La sfârşitul citatului ea pare să conştientizeze avortul şi pare mulțumită de decizia sa. Dar ea ştie şi faptul că odată cu această procedură a curmat o viață, iar acest lucru o va bântui cu siguranță şi în viitor. „Micuța fantomă” se poate reîntoarce oricând…

De asemenea, atunci când foloseşte expresia „mănunchi de celule” ea subestimează dezvoltarea copilului său- în momentul avortului, ținând cont de faptul că avorturile chirurgicale nu se făceau mai devreme de 7 săptămâni şi avorturile medicamentoase nu erau disponibile, fătul arăta cel mai probabil la fel ca în poza de mai sus…

Surse:

Linda Bird Francke,The Ambivalence of Abortion (New York: Random House, 1978), quoted in Family Circle, January 27, 1978, p.57.
clinicquotes.com

O femeie face avort deoarece vrea să navigheze pe mare

Un studiu privind avortul povesteşte despre o femeie care a făcut o întrerupere de sarcină deoarece dorea să trăiască o viața liberă alături de prietenul ei şi să navigheze împreună cu acesta. Gail, 26 de ani, mărturiseşte:

„Mi-a fost foarte uşor să iau decizia aceasta deoarece pur şi simplu nu vroiam să fiu însărcinată. Nu îmi place să stau acasă să gătesc toată ziua şi să am grijă de un copil; acest lucru mă irită. Prietenul meu este student şi nu lucrează. Avem toate aceste planuri privind călătoriile şi diverse alte activități: navigația, construcția unei ambarcațiuni, etc. Poate în câțiva ani să îmi doresc un copil, dar în niciun caz acum. Aşadar, când am aflat că sunt însărcinată, decizia era deja luată demult.”

Autorul articolului spune:

„Gail a susținut în timpul interviului că fătul nu devine o ființă umană până nu începe să aibe o formă de om.”

Însă, la doar 7 săptămâni fătul seamănă foarte bine cu o ființă umană…

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982) 74