„Micuța fantom㔺i ambivalența post-avort

O femeie care făcuse o întrerupere de sarcină i-a povestit unui scriitor „pro-choice”:

„Nu există nicio îndoială, atunci când am rămas însărcinată acea viață era chiar acolo în uterul meu. Lăsat să se dezvolte, acel mănunchi de celule ar fi devenit un bebeluş. Procesul deja începuse, iar eu am ales să îi pun capăt… Pe măsură ce data avortului se apropia, atitudinea mea contradictorie creştea tot mai mult. Era practic o ambivalență care s-a transformat după procedură în vină şi durere. Aceste sentimente nu au încetat mult timp după aceea. <<Micuța fantomă>> m-a vânat timp de şase luni, apoi a dispărut. După aceea chiar pot spune că i-am simțit puțin lipsa. Dar văzându-mi copilul cum creşte şi cum îmi consumă din ce în ce mai mult timp şi energie realizez că un al doilea copil ar fi fost mai degrabă ceva negativ.”

La sfârşitul citatului ea pare să conştientizeze avortul şi pare mulțumită de decizia sa. Dar ea ştie şi faptul că odată cu această procedură a curmat o viață, iar acest lucru o va bântui cu siguranță şi în viitor. „Micuța fantomă” se poate reîntoarce oricând…

De asemenea, atunci când foloseşte expresia „mănunchi de celule” ea subestimează dezvoltarea copilului său- în momentul avortului, ținând cont de faptul că avorturile chirurgicale nu se făceau mai devreme de 7 săptămâni şi avorturile medicamentoase nu erau disponibile, fătul arăta cel mai probabil la fel ca în poza de mai sus…

Surse:

  1. Linda Bird Francke,The Ambivalence of Abortion (New York: Random House, 1978), quoted in Family Circle, January 27, 1978, p.57.
  2. clinicquotes.com

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *