„Vina asupra avortului şi a pierderii sarcinii pot conduce la o tendință a femeii de a se comporta autodistructiv. Ruşinea însoțeşte de obicei orice sarcină pierdută, însă poate lua forme mult mai grave atunci când această pierdere se datorează unui avort. Astfel, se poate ajunge chiar la prelungirea sentimentului de vinovăție pe termen nelimitat, femeia nereuşind vreodată să îşi revină cu adevărat din această traumă.”
Sursă: Kim Kluger-Bell Unspeakable Losses: Healing from Miscarriage, Abortion, and Other Pregnancy Loss (New York: Harper, 1998) 136