Etichetă: ruşine

O femeie încă suferă la 20 de ani după un avort

O femeie vorbeşte despre trauma unui avort:

„Oamenii cred că avortul reprezintă pur şi simplu repararea rapidă a unei greşeli sau a unui accident. Unii merg mai departe de atât şi cred că avortul este un lucru banal despre care nu află nimeni… Dar avortul doare… Întotdeauna are consecințe foarte grave. Această procedură aparent uşoară nu ucide doar copilul nenăscut, ci afectează şi chiar distruge întreaga viață a celor direct implicați. Mie avortul mi-a distrus căsnicia, m-a îndepărtat de familie şi de rude şi mi-a lăsat în suflet doar vină, ruşine şi autoblamare. Şi toate astea de mai bine de 20 de ani…”

Sursă: Cheryl Chew Make Me Your Choice (Shippensburg, PA: Destiny Image Publishers, 2006) 26

Un consilier afirmă: părinții forțează adolescenții să facă avort

JoAnne Crough, consilier profesionist al Clinicii Meier din Pittsburgh, vorbeşte într-un interviu despre avortul forțat în rândul adolescentelor:

„Acest tip de avort are loc mult mai des decât vă imaginați. În majoritatea cazurilor, părinții adolescentului sau ai femeii sunt cei care sugerează acest mod de confruntare cu sarcina. Ei fac totul să pară cât se poate de clar prin intermediul afirmației <<un avort va rezolva toată problema>> . Întregul proces însă trebuie ținut cât mai secret posibil. Tânăra femeie aflată în această situație este extrem de vulnerabilă şi poate fi forțată cu uşurință să facă un avort doar pentru a-i face fericiți pe cei apropiați ei. Doar ea i-a supărat cu vestea sarcinii. Ea simte confuzie, ruşine, frică şi devine izolată de orice alte forme de sprijin. Toate acestea combinate pun o presiune uriaşă asupra ei care o determină să se conformeze deciziei familiei.”

Sursă: Sharon Serratore “Coerced into Unwanted Abortions” The American Feminist Fall/Winter 2016

Sursă foto: http://www.wikihow.com/Deal-With-Teen-Pregnancy

Un terapeut care susține dreptul femeii de a alege afirmă: „Avortul poate conduce la un comportament autodistructiv”

„Vina asupra avortului şi a pierderii sarcinii pot conduce la o tendință a femeii de a se comporta autodistructiv. Ruşinea însoțeşte de obicei orice sarcină pierdută, însă poate lua forme mult mai grave atunci când această pierdere se datorează unui avort. Astfel, se poate ajunge chiar la prelungirea sentimentului de vinovăție pe termen nelimitat, femeia nereuşind vreodată să îşi revină cu adevărat din această traumă.”

Sursă: Kim Kluger-Bell Unspeakable Losses: Healing from Miscarriage, Abortion, and Other Pregnancy Loss (New York: Harper, 1998) 136