Medic ginecolog: nu realizăm câte persoane sunt rănite sau ucise de un avort

Monique Chireau, profesor la Universitatea de Medicină Duke şi medic în specialitatea „Obstretică şi Ginecologie” afirmă:

„Adevărul este că nici măcar noi nu ştim care este rata morbidității şi a mortalității prin avort în America deoarece datele existente în acest sens sunt incomplete. În ciuda faptului că avortul este conisderat o procedură non-invazivă adevărul este cu totul altul. Şi, cel mai important lucru este acela că este o procedură electivă. Nu are nicio legătură cu operațiile de cancer sau cu cele practicate pentru salvarea unei vieți.”

Sursă: EMILY BAZELON “THE POST-CLINIC ABORTION” New York Times Aug 31, 2014

Avortul îi trezeşte unei femei sentimente neaşteptate

Mary Kenny, autoarea cărții „Avortul, întreaga poveste”, descrie următoarea întâmplare:

„Am o prietenă care este extraordinar de dură…este genul acela de persoană pe care parcă nu o impresionează nimic. La un moment dat ea a rămas însărcinată- am omis faptul că este o fire extrem de ambițioasă şi are un loc de muncă foarte bun. Aşadar nici nu îşi punea problema să păstreze sarcina. S-a dus la clinica de avorturi din Brighton şi a făcut avort imediat ce a aflat.

Mi-a povestit că a luat trenul spre Brighton gândindu-se „Oh, ce zi veselă voi avea la Brighton, voi face plajă, îmi voi pune o pălărie ridicolă pe cap şi voi face şi un avort”… Odată ajunsă la destinație a coborât şi brusc a început să realizeze că ceea ce urma să facă nu era ceva chiar atât de amuzant. Este ridicol, îşi spuse ea, dar cine vrea bebeluşi? Ei sunt pentru alte femei prostuțe, nu pentru mine. După procedură ea a devenit complet dărâmată de situație. A luat un taxi înapoi spre gară şi apoi a plâns tot drumul înapoi spre Londra. Pur şi simplu această experiență a atins în ea ceva care nici ea nu ştia că există. De fapt, acest lucru i-a zdrobit inima. Nici nu a bănuit vreodată că se va simți astfel. Mie mi-a spus despre asta de curând. Altfel, nimeni nu ar fi ştiut niciodată.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 287 – 288

Medic pro-avort: „Bebeluşul nu este încă dezvoltat”

-6 săptămâni de sarcină-

Dr. Roslyn Stephens, medic pro-avort, i-a spus unei paciente pe nume Leslie următoarea afirmație:

„Ştii că ai doar 6 săptămâni de sarcină, iar acesta, fătul, este doar ceva micuț, nu este încă dezvoltat.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 172

Însă ştiința demonstrează contrariul: la 6 săptămâni de la concepție embrionului îi bate inimioara şi prezintă semne de activitate cerebrală (unde cerebrale)…

Angajat al unei clinici de avort: „era sânge şi urină peste tot”

Un fost angajat al unei clinici de avort descrie în revista „National Review” priveliştea pe care el era nevoit să o vadă zi de zi la locul de muncă:

„…uneori sângele şi urina erau împrăştiate peste tot… Erau atât de mulți pacienți încât medicii erau nevoiți să păşească peste ei. Pacienta care a născut în fața mea stătea întinsă pe podea cu capul lângă una dintre uşi. Ţipa încontinuu şi se ruga la Dumnezeu să o ajute.”

Sursă: “Complete Disregard” National Review  11-23-98

De menționat faptul că această clinică funcționa cu acte în regulă.

Femeie presată să facă avort: „Dragostea noastră s-a transformat în scrum”

Mary Kenny, povesteşte în cartea sa „Avortul, întreaga poveste” despre o femeie presată să facă o întrerupere de sarcină:

„Atunci când am recunoscut că sunt însărcinată”, scrie o tânără, „această veste nu a părut să fie acceptată de prietenul meu. <<Chiar nu poți scăpa de sarcină?>>, m-a întrebat el. Eram atât de îndrăgostită de el încât nici nu aş fi conceput să nu rămânem împreună pentru tot restul vieții. Dar, odată cu vestea sarcinii el s-a răcit față de mine. Am făcut avortul deoarece aşa a vrut el, dar acum dragostea noastră s-a transformat în scrum şi sunt foarte tristă din cauza acestui lucru.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 69

O adolescentă care tocmai se pregătea să facă un avort mărturiseşte: „Părea o ființă umană acolo”

10 săptămâni de sarcină

O adolescentă de 18 ani a fost intervievată chiar înainte de a face un avort:

R: Când crezi că devine o ființă umană?

A: „Ei bine, acest lucru se întâmplă chiar în momentul concepției şi este foarte dificil pentru mine acum deoarece am început să mă gândesc la el ca la o ființă umană, ştiu că cel mai probabil acum este dezvoltat aproape complet şi mă simt foarte tristă gândindu-mă la toate acestea. Bănuiesc că sunt foarte egoistă. Pur şi simplu nu vreau să ştie nimeni despre asta. Există o presiune socială foarte mare… Aşadar, aceasta pare cea mai simplă cale de ieşire din această problemă, singura modalitate prin care nimeni să nu afle, să scap de el înainte de a se dezvolta şi mai mult… Off, sunt foarte supărată deoarece această decizie nu se potriveşte principiilor mele, adică nu aş face acest lucru dacă nu aş avea un motiv foarte puternic să o fac, deoarece seamănă atât de mult cu o ființă umană. Cred că ar fi foarte rău să-l păstrez. Ei bine nu chiar atât de rău, dar nici bine nu este sigur… pentru că ar deveni pentru mine o povară în a-mi face o carieră… Este păcat că s-a întâmplat şi voi face tot posibilul să nu se mai întâmple vreodată.”

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982) 67-68

Sursă foto: https://www.babycenter.com/6_your-pregnancy-10-weeks_1099.bc

Rezultatele unui studiu privind lipsa de informare asupra dezvoltării fetale şi a avortului (3)

O ultimă mărturie, a unei fete, Ramona, în vârstă de 17 ani:

„Q: Tu afirmi că fătul devine ființă umană în jurul vârstei de 4 luni?

A: Da, undeva pe acolo, chiar cinci, şase luni încolo. Mă refer la faptul că atunci începe să semene a ceva uman. Dar cred, că în primele trei luni, este o viață acolo, dar nu o viață aşa cum o ştim noi, nu este complet formată sau ceva de genul acesta… Cred ca avortul nu ar trebui permis doar în ultimele 3 luni de sarcină.”

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982)

Rezultatele unui studiu privind lipsa de informare asupra dezvoltării fetale şi a avortului (2)

În cadrul studiului a fost intervievată şi Barbara care făcuse şi ea un avort tot la 15 ani.

Q: Dacă afirmi că viața intaruterină începe la 3 luni de dezvoltare, ce anume te face să crezi acest lucru?

A: Atunci are o inimă. Atunci respiră, are creier, se mişcă.

Q: Crezi că abia de la acest punct încolo avortul devine o crimă?

A: Da.

Q: Crezi că avortul este acelaşi lucru cu a ucide un oricare alt om?

A: Da. Nu cred că ar trebui făcut acest lucru.

Q: În primele trei luni de dezvoltare de ce este în regulă să faci un avort?

A: Pentru că atunci, în tine există doar un fel de ou. Este doar o chestie aproape lichidă. Cred că este doar atât şi nimic mai mult. În plus, nu are nici măcar o formă sau un creier sau orice altceva care să îl facă să semene cu o ființă umană.

Iată cum arată un bebeluş la 8 săptămâni de dezvoltare intrauterină. Dezvoltarea creierului începe la aproximativ 6 săptămâni.

Iată şi o fotografie cu degetele fătului complet dezvoltate la 7 săptămâni de sarcină.

Din nou, studiul prezintă o femeie care a făcut avort doar datorită lipsei de informare privind dezvoltarea fetală.

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982)

Rezultatele unui studiu privind lipsa de informare asupra dezvoltării fetale şi a avortului (1)

În cadrul unui studiu, Beckie, o fată de numai 15 ani care a făcut un avort încearcă să explice de ce a luat această decizie:

Q: Din ce lună de viață intrauterină crezi că fătul devine o ființă umană?

A: Trei luni.

Q: Ce anume îl face să devină o ființă umană la acea vârstă?

A: Păi cred că momentul când inima lui începe să bată… Da, asta cred, când inima lui începe să bată, pentru că pornind de la inimă funcționează toate celelalte organe. Şi cred că acest lucru începe în jurul vârstei de 3 luni. Două luni şi jumătate-trei…după această vârstă consider avortul o crimă, dar înainte de asta nu e aşa, ştii şi tu asta…

Inima fătului nu începe să bată la 3 luni, ci la 3 săptămâni, chiar şi mai devreme conform altor oameni de ştiință. Puteți vedea aici (a baby’s heart beating 4 weeks) cum bate inima fătului în uter. Iată cum lipsa de informare a lui Beckie privind dezvoltarea fetală a determinat-o să facă un avort.

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982)

Cuvintele pe care le-a auzit o femeie imediat după ce a făcut un avort: „Al tău a fost fetiță sau băiețel?”

O femeie care tocmai făcuse un avort descrie o întâmplare din camera în care se recuperau femeile după procedură:

„După ce procedura s-a terminat, am fost dusă într-o altă cameră unde mi s-a spus să mai rămân puțin pentru a-mi reveni. Acolo erau mai multe tinere care stăteau aşezate pe câteva scaune. Una dintre acestea, care nu părea să aibe mai mult de 16 ani, m-a întrebat deodată, <<Al tău a fost fetiță sau băiețel?>>. Am rămas şocată! Ce vroia să spună? Eu ştiam că acesta nu era un copil ! Nu era încă un copil !”

Sursă: Barbara Horak Real Abortion Stories: The Hurting and the Healing (El Paso, Texas: Strive for the Best Publishing, 2007) 80 – 81