Un articol al publicației „Feministele americane” spune povestea Annettei, o fostă angajată a unei clinici de Planning Familial:
„Cu multe ocazii, ea [Annette] a văzut femei care îşi exprimau îndoielile în ceea ce priveşte întreruperea sarcinii. Însă personalul clinicii încuraja avortul… Odată, Annette a asistat la întâlnirea dintre directorul clinicii şi o clientă. Femeia îi tot punea întrebări Annettei şi nu părea deloc sigură de decizia pe care urma să o ia. Ea tot repeta: <<Nu sunt chiar atât de sigură.>>
Atunci când Annette şi directorul au părăsit încăperea, cel din urmă le-a spus angajaților că totul este în regulă şi avortul poate avea loc. Annette atunci a îndrăznit să îl contrazică spunând că ea nu crede acelaşi lucru… Îndrăzneala ei a fost plătită atât de scump încât nu a mai avut curajul să îl contrazică ulterior.”
Mai târziu, la o altă întâlnire, Annette a spus:
„Am cumva o cotă de avorturi? Pentru că eu exact asta simt…”
Inițial, angajatorii ei au negat că ar exista o „cotă” de avorturi. Dar pe măsură ce ea nu ceda, ei au fost nevoiți să recunoască că pretențille clinicii erau de a vinde 40 de avorturi/zi.
Sursă: Ellen J. Reich “An Insider’s Look into the Abortion Industry,” („O privire în interiorul industriei avorturilor”), The American Feminist Fall/Winter 2016.
