Etichetă: mărturii impresionante

Un tată spune povestea fiului său avortat pentru a convinge alte persoane să nu facă acelaşi gest

Patrick B Keefe este autorul unei cărți în care povesteşte modul în care el şi-a încurajat soția să întrerupă o sarcină în urmă cu 20 de ani. Acum, el îşi plânge fiul nenăscut şi vrea ca toată lumea să afle cât de dureros este un avort pentru un tată:

„Ea era însărcinată din nou, iar eu am reuşit să o conving să facă avort. A avut încredere în mine. Ştiam prea puține atunci despre efectul pe care acest gest îl va avea în viețile noastre… Şi despre modul în care mă va afecta pentru următorii 20 de ani…

Fără nicio teamă mi-am ucis fiul prin avort. În acel moment aceasta părea singura opțiune de luat în calcul. Însă tocmai această alegere ne-a adus multă durere şi suferință. Da, în exterior am reuşit să ascund tot ceea ce simțeam. Păream fericit. Dar de fapt eu mă gândesc la el în fiecare zi din viața mea. Abia acum, doar cu puterea pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o, am putut să scriu toate aceste rânduri. Dacă mesajul meu este înțeles de doar câțiva oameni înseamnă că pierderea fiului meu nu a fost în zadar… Mă rog ca prin experiența morții fiului meu Luke să fie salvate cât mai multe vieți.”

Sursă: Patrick B Keefe „A Father Silent Cry: A Journey of Healing” („Plânsul unui tată: O călătorie spre vindecare”)- 2017

Angajat al unei clinici de avort: „era sânge şi urină peste tot”

Un fost angajat al unei clinici de avort descrie în revista „National Review” priveliştea pe care el era nevoit să o vadă zi de zi la locul de muncă:

„…uneori sângele şi urina erau împrăştiate peste tot… Erau atât de mulți pacienți încât medicii erau nevoiți să păşească peste ei. Pacienta care a născut în fața mea stătea întinsă pe podea cu capul lângă una dintre uşi. Ţipa încontinuu şi se ruga la Dumnezeu să o ajute.”

Sursă: “Complete Disregard” National Review  11-23-98

De menționat faptul că această clinică funcționa cu acte în regulă.

Martor la un avort efectuat în lună mare de sarcină

Mary Kenny descrie experiența sa ca martor al unui avort efectuat în lună mare de sarcină.

Prima dată ea a mers în Camera de Gardă a Clinicii, unde medicii îşi începeau obişnuita zi de lucru.

„Sala de operații era una curată, dotată corespunzător, iar atmosfera era liniştită. Mai mulți tineri medici echipați corespunzător [sălii de operație] stăteau în picioare, iar când am intrat ei vorbeau încântați despre scorurile de la cricket. Nu găseai niciun indiciu al întâmplărilor pe viață şi pe moarte care se petreceau aici. Părea doar o zi obişnuită într-o banală sală de operații.”

Apoi, ea descrie experiența propriu-zisă:

„Procedura a început. Aproximativ jumătate de litru de lichid amniotic se revărsa din trupul femeii pe măsură ce dilatatoarele au fost introduse. Inima a fost extrasă prima şi odată cu ea şi ultima şansă la viață a fătului. Dr. Paintin este cel care efectua acest avort. Forcepsul a intrat din nou în uter, de data aceasta mai puternic. Lichidul amniotic şi sângele continuau să curgă în  vasul aflat sub masa de operații. După o mişcare mai susținută el a început să extragă restul fătului. Mai întâi un braț, perfect format, şi o mânuță, cu degețele încrețite. Aşa a fost scos primul membru. Apoi, două picioare s-au alăturat acestuia în castron. Dr. Paintin lucra în continuare. Astfel, au apărut intestinele, creierul, ficatul şi plămânii. Ultimul extras, şi cel mai dificil dintre toate a fost craniul. Pielea era ruptă şi nu mai rămăsese nimic altceva decât cutia craniană. După ce toate părțile fetale au fost înlăturate, a urmat aspirarea evetualelor resturi rămase.”

-Făt de 20 de săptămâni. Mărturia de mai sus se referă la un făt mai mare decât acesta-

În continuare medicii nu păreau conştienți de oribila crimă pe care o săvârşeau:

„Bărbații nu păreau să fie deranjați de actul pe care tocmai îl săvârşeau şi nu arătau niciun semn de îngrijorare… În ansamblu, în sală domnea o vagă atmosferă de eliberare, mai trecuse o zi de muncă. Sentimentul de uşurare era atât de puternic încât Dr. Paintin a vorbit cu mine foarte detaşat, am bârfit împreună şi a făcut chiar şi o glumă…”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 154, 156, 158-159

Marleen, o fostă angajată a unei clinici de avort

Marleen a lucrat într-un spital în cadrul cărui se efectuau şi avorturi. Acum, după 30 de ani, ea îşi spune povestea:

„Soțul meu era medic rezident la Spitalul din Oakland şi astfel eu am putut primi <<slujba visurilor mele>>. Eram o mare susținătoare a avorturilor şi în sfârşit puteam să fiu parte în mod practic din această procedură.

Am fost angajată ca asistentă medicală în clinica unde se făceau avorturile în lună mare de sarcină. Aproximativ 30 de zile m-am familiarizat cu noul loc de muncă facând doar ture de zi. Aveam voie să asist medicul în timpul procedurii, să injectez medicamente fătului, etc. În timpul turelor de zi nu am văzut niciodată începutul efectiv al contracțiilor sau finalizarea procedurii. Nu m-am simțit confortabil datorită acestui lucru, dar m-am  gândit că totuşi sunt la început şi probabil am nevoie de mai multă experiență.

Într-o seară, o fată a avut mari probleme. Eu eram acolo cu doctorul. Deşi el scrisese în foaia de observație că fătul avea 15 săptămâni eu ştiam că de fapt avea 30 de săptămâni. Acest lucru se întâmpla destul de des, dar nimeni nu spunea nimic.

Atunci când ea a dat naştere copilaşului (din punctul meu de vedere arăta ca un făt la termen), acesta era în viață şi plângea. Medicul mi-a spus atunci <<Pune-l într-o cameră şi închide usa. Nu intra acolo până dimineața când se schimbă tura.>> Am luat imediat bebeluşul, l-am înfăşat şi l-am pus în cameră. Apoi am început imediat să sun la toate spitalele din jur (împotriva dorinței medicului) în speranța că voi găsi pe cineva care să îl preia. Însă nimeni nu vroia să facă acest lucru motivând că nu era viabil. Am petrecut multe ore încercând să îl ajut. Vroiam doar să plec din acel loc, dar ştiam că nu pot lăsa ceilalți pacienți fără niciun ajutor în plină noapte. Chiar şi în ziua de azi îmi răsună în minte plânsul acelui copilaş…

Mi-aş  dori ca alte persoane care promovează avortul, în special cel în lună mare de sarcină, să treacă prin ceea ce am trecut eu…  A doua zi după întâmplare mi-am dat demisia fără să stau pe gânduri şi m-am angajat în alt spital în clinica de pediatrie.”

Sursă: Sarah Terzo ““Nurse quits abortion industry after baby born alive is left to die” Live Action April 10, 2014