Angajat al unei clinici de avort pus într-o situație dificilă de avorturile în lună mare de sarcină

-Făt la 21 de săptămâni de dezvoltare intrauterină-

Un angajat al unei clinici de avort afirmă faptul că medicul cu care lucrează l-a învățat modul în care să se confrunte cu dificultatea avorturilor în lună mare de sarcină.

„Nimănui nu îi place să facă avorturi. Avorturile în lună mare de sarcină pot fi chiar extrem de stresante. M-am născut creştin şi este normal să mă deranjeze aceste proceduri. Dar în medicină înveți să faci tot ceea ce este necesar în cel mai bun mod pentru toată lumea, iar Dr. Paintin [medicul care face avorturile] este minunat şi ne-a explicat cum să facem lucrurile cele mai potrivite indiferent de situație.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 154

Martor la un avort efectuat în lună mare de sarcină

Mary Kenny descrie experiența sa ca martor al unui avort efectuat în lună mare de sarcină.

Prima dată ea a mers în Camera de Gardă a Clinicii, unde medicii îşi începeau obişnuita zi de lucru.

„Sala de operații era una curată, dotată corespunzător, iar atmosfera era liniştită. Mai mulți tineri medici echipați corespunzător [sălii de operație] stăteau în picioare, iar când am intrat ei vorbeau încântați despre scorurile de la cricket. Nu găseai niciun indiciu al întâmplărilor pe viață şi pe moarte care se petreceau aici. Părea doar o zi obişnuită într-o banală sală de operații.”

Apoi, ea descrie experiența propriu-zisă:

„Procedura a început. Aproximativ jumătate de litru de lichid amniotic se revărsa din trupul femeii pe măsură ce dilatatoarele au fost introduse. Inima a fost extrasă prima şi odată cu ea şi ultima şansă la viață a fătului. Dr. Paintin este cel care efectua acest avort. Forcepsul a intrat din nou în uter, de data aceasta mai puternic. Lichidul amniotic şi sângele continuau să curgă în  vasul aflat sub masa de operații. După o mişcare mai susținută el a început să extragă restul fătului. Mai întâi un braț, perfect format, şi o mânuță, cu degețele încrețite. Aşa a fost scos primul membru. Apoi, două picioare s-au alăturat acestuia în castron. Dr. Paintin lucra în continuare. Astfel, au apărut intestinele, creierul, ficatul şi plămânii. Ultimul extras, şi cel mai dificil dintre toate a fost craniul. Pielea era ruptă şi nu mai rămăsese nimic altceva decât cutia craniană. După ce toate părțile fetale au fost înlăturate, a urmat aspirarea evetualelor resturi rămase.”

-Făt de 20 de săptămâni. Mărturia de mai sus se referă la un făt mai mare decât acesta-

În continuare medicii nu păreau conştienți de oribila crimă pe care o săvârşeau:

„Bărbații nu păreau să fie deranjați de actul pe care tocmai îl săvârşeau şi nu arătau niciun semn de îngrijorare… În ansamblu, în sală domnea o vagă atmosferă de eliberare, mai trecuse o zi de muncă. Sentimentul de uşurare era atât de puternic încât Dr. Paintin a vorbit cu mine foarte detaşat, am bârfit împreună şi a făcut chiar şi o glumă…”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 154, 156, 158-159