Angajat al unei clinici de avort pus într-o situație dificilă de avorturile în lună mare de sarcină

-Făt la 21 de săptămâni de dezvoltare intrauterină-

Un angajat al unei clinici de avort afirmă faptul că medicul cu care lucrează l-a învățat modul în care să se confrunte cu dificultatea avorturilor în lună mare de sarcină.

„Nimănui nu îi place să facă avorturi. Avorturile în lună mare de sarcină pot fi chiar extrem de stresante. M-am născut creştin şi este normal să mă deranjeze aceste proceduri. Dar în medicină înveți să faci tot ceea ce este necesar în cel mai bun mod pentru toată lumea, iar Dr. Paintin [medicul care face avorturile] este minunat şi ne-a explicat cum să facem lucrurile cele mai potrivite indiferent de situație.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 154

Angajat al unei clinici de avort: Uneori bărbații însoțesc femeile la clinica avort doar pentru a le presa suplimentar

Angajatul unei clinici de avort mărturiseşte:

„Unii bărbați însoțesc femeile la clinica avort pentru a le susține, însă alții vin doar pentru a se asigura că ele vor avorta- cu alte cuvinte, vin doar pentru a menține presiunea asupra lor.”

Alt angajat afirmă:

„Unele dintre cele mai triste cazuri pe care le-am văzut sunt cele în care femeia doreşte sarcina, dar bărbatul nu îşi asumă nicio răspundere pentru ea.”

Niciunul dintre cei doi angajați nu a vrut să dezvăluie atitudinea pe care o adoptă clinica în cazul unei femei care vină să facă avort la presiunile familiei sau ale soțului.

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 85, 70

Un studiu demonstrează faptul că 48% dintre femeile care decid să facă un avort sunt forțate să ia această decizie

„Într-un studiu publicat în 2013 în <<Complicații: Impactul Avortului asupra Femeilor>> şi condus de Dr. Angela Lafranchi, Dr. Ian Gentles şi Dr. Elizabeth Ring–Cassidy, autorii au cerut unui număr de 101 femei să îşi împărtăşească poveştile despre avorturile pe care le făcuseră până atunci. Atunci când au fost întrebate dacă au fost constrânse sau presate în orice fel să facă acel avort, 48% dintre ele au răspuns <<Da>>. În plus, ele au menționat faptul că aceste presiuni sau constrângeri s-au manifestat sub forma unor acte de violență sau a unor amenințări. În ceea ce priveşte avortul în rândul adolescentelor, 8% dintre minorii ai căror părinți au aflat despre sarcină s-au simțit presați să facă avort; 6% din subiecții grupului au afirmat faptul că au fost supuşi chiar violenței fizice.”

Sursă: Jessica Stanton “Protecting Women and Girls from Coerced Abortions” The American Feminist Fall/Winter 2016

O adolescentă a făcut 3 întreruperi de sarcină fără ca părinții ei să ştie acest lucru

Brenda Pratt-Shaffer, o angajată a unei clinici de avorturi care a îngrijit o adolescentă după procedură mărturiseşte:

„Unul dintre lucrurile care m-au supărat cu adevărat în acea zi [la clinica de avort] a fost venirea unei fete de 15 ani care urma să facă a 3-a întrerupere de sarcină. Părinții ei habar nu aveau că ea este acolo. A râs tot timpul cât s-a aflat în clinică. Mă tot întrebam dacă acesta este un râs nervos sau chiar nu îi păsa de ceea ce urma să facă… Nu îmi puteam lua gândul de la fiica mea de 15 ani care a vrut să îşi pună cercei în urechi, iar eu a trebuit să semnez pentru asta. Iar în fața mea se afla o tânără de aceeaşi vârstă, care urma să facă această procedură îngrozitoare a 3-a oară fără ca părinții să bănuiască ceva.”

Surse: Brenda Pratt-Shafer, David Shafer What the Nurse Saw: Eyewitness to Abortion (Mustang, Oklahoma: Tate Publishing & Enterprise, LLC, 2016) 27; http://clinicquotes.com/teenager-had-3-abortions-parents-never-knew/

Afirmația cutremurătoare a unei mame a cărei fete tocmai făcuse un avort: „Tocmai i-am ucis copilul”

Fiica lui Teri Stanton, Sheri, tocmai făcuse un avort; Teri a fost de acord cu decizia ei şi chiar a încurajat-o să facă acest lucru. Imediat după ce avortul a avut loc, amândouă au început să aibe remuşcări:

„Nu eram pregătită pentru ceea ce urma să văd atunci când uşa camerei unde aveau loc procedurile s-a deschis. Acolo, pe o masă rece, din oțel stătea întinsă fetița mea. Părea atât de singură şi neajutorată. Copilaşul ei nu mai este acum în pântecele ei. Sheri era acoperită cu un cearşaf alb. Fața ei era palidă exact ca cearşaful cu care era învelită. Ochii ei erau stălucitori, iar pupilele dlatate. Primise un fel de anestezie. Asistenta mi-a spus să o iau şi să o îmbrac, iar apoi să plecăm cât mai repede posibil pe uşa din spatele clinicii nu pe cea din față…

Îmi doream doar să o scot cât mai repede din acel loc îngrozitor! Sheri s-a ridicat în picioare, sprijinindu-se de o masă pentru a-şi menține echilibrul… După ce m-am dus să îi iau hainele de pe scaun, am auzit coşul de gunoi deschizându-se, iar când m-am întors, Sheri vomita. Imediat după aceea, sângele a început să țâşnească din corpul ei rănit. Îngrozită de balta de sânge de la picioarele ei, ea a strigat:

<<Acesta… este sângele copilului meu !>>

Era pentru prima dată de când începuse tot acest coşmar când Sheri pronunța cuvintele <<copilul meu>>. În acel moment, avortul, groaza, realitatea uciderii acelui suflet nevinovat, au năvălit nestingherite, descoperindu-ne cruda realitate. Tocmai îi ucisesem copilul.”

Sursă: Teri Stanton Two Minus One: Our Abortion Story (Meadville, PA: Christian faith Publishing, Inc., 2016) 39 – 40

Fost doctor avorționist: „Avortul distruge femeile”

Dr. A. Panayi a efectuat de-a lungul carierei sale peste 10000 de avorturi. Acum, ea compară avortul cu infanticidul. Conform articolului:

„[Dr. Panayi] afirmă faptul că avortul distruge femeile, le macină spiritul şi sufletul  şi, la fel de important, le afectează sistemul reproducător, într-o asemenea măsură încât ea crede că ginecologii văd în prezent mult mai multe cazuri de infertilitate decât înainte.”

Sursă: The Post-Standard (Syracuse, NY) 8-29-9. Citat de Life Dynamics.

Creierul copilului nenăscut înregistrează durerea după 20 de săptămâni

Dr. Paul Ranalli, neurolog la Universitatea din Toronto, afirmă:

„Studiile de anatomie efectuate până în prezent demonstrează faptul că fibrele nervoase ascendente implicate în percepția dureroasă ajung la cortex în săptămâna 20 de viață intrauterină. Stabilirea conexiunilor finale (a sinapselor) cu neuronii din substanța cenuşie cerebrală durează de la câteva zile până la câteva săptămâni  şi astfel apare o percepție conştientă a durerii. Având în vedere o anumită marjă de eroare, putem afirma astfel ipoteza conform căreia creierul unui copil nenăscut va începe să perceapă impulsurile dureroase după doar 20 de săptămâni, cu o creştere semnificativă a numărului de receptori pentru durere şi a sinapselor stabilite între săptămânile 20-24 de sarcină.”

Sursă: “The emerging reality of fetal pain in late abortions” National Right to Life News September, 2000, p. 14

21 de lucruri despre avort pe care nu le cunoaștem

 

Dacă am ști toate cele de mai jos poate am vedea lucrurile altfel și nu am mai alege comoditatea posturii pro-avort în locul unei atitudini pro-viață:

„Că procentul avorturilor în situații de viol (0,3%), incest (0,03%), viața mamei (0,1%), sănătatea mamei (0,8%), sănătatea copilului (0,5%) este în total de 1,73%, iar procentul avorturilor la cerere este de 98,27% (statistica este din SUA). În acest uriaș procent de avorturi la cerere se cumulează lipsa de sprijin din afară.

Că 64% dintre femeile care fac avort se simt presate să facă asta.

rata sinuciderilor în rândul femeilor care au făcut avort este de 6 ori mai mare.

Că 65–85% dintre femeile care fac avort ar fi născut copilul dacă aveau sprijinul UNUI SINGUR BĂRBAT.

Că URSS sub Lenin și apoi Germania sub Hitler au legalizat pentru primele dăți în lume avortul.

Că în România persistă mitul că avortul este un semn de capitalism, deși avortul a fost legalizat de regimul comunist prin Decretul 463/1957.

Că prin Decretul 770/1 octombrie 1966 a fost restricționat avortul din motive de scădere a forței de muncă, nu pentru că regimul comunist ar fi fost pro-viață. În 1965, anul anterior restricționării, au fost 1.115.000 copii avortați și 278.362 copii născuți vii; în acest an România a avut cea mai mare rată a avorturilor la 1.000 de femei înregistrată vreodată pe plan mondial: 252 avorturi/1.000 femei.

Că după restricționarea avortului în 1966, în perioada 1967–1989 s-au făcut 7.298.402 avorturi LEGALE, înregistrate în spitalele de stat.

Că în perioada comunistă un doctor ginecolog nu avea dreptul să refuze să facă avort, pe motiv de libertate de conștiință. Din acest motiv, au existat ginecologi care au plecat din țară.

Că în România numărul avorturilor chirurgicale înregistrate în spitalele de stat în perioada 1958 – iunie 2016 este 22.743.390 (nu se poate face statistica câte sunt la cerere), la o populație de 19.760.000 persoane, la 1 ianuarie 2016.

Că în topul statelor lumii în ceea ce privește raportul număr de avorturi/populație actuală, România este pe locul doi.

Că dintre primele 25 de state în ceea ce privește raportul număr de avorturi/populație actuală, 23 sunt foste comuniste.

Că în România nu se știe, de fapt, numărul real al avorturilor, deoarece clinicile private nu raportează numărul avorturilor către sistemul statistic. Nu știe nimeni nici câte avorturi medicamentoase se fac. Nu știe nimeni câte avorturi se fac de către milioanele de românii plecați la muncă în străinătate. Probabil numărul real al avorturilor românilor este dublu decât statistica oficială.

Că în România termenul de „criză de sarcină” este cam la fel de înțeles și ne preocupă cam tot atât cât înțelegem și ne preocupă criza politică actuală din Ghana.

Că în România nu există nici măcar câte degete sunt la mâini centre de sprijin serioase, la care să poată apela o femeie în criză de sarcină care dorește să fie ajutată să păstreze copilul. (În SUA sunt circa 2.800 de centre de sprijin în criza de sarcină, de aproape patru ori mai multe decât cele circa 730 de spitale și clinici care fac avorturi chirurgicale și medicamentoase).

Că în România cel mai întâlnită cauză a avortului este faptul că tatăl copilului nu vrea să își asume copilul și o părăsește pe mamă/îi dă bani de avort/o amenință – aici nu am sursă academică, ci o spun din experiența discuțiilor cu sute de femei care au făcut avort sau care au fost în situația de a face și nu au făcut.

Că în niciun război declarat sau în genocidul comunist România nu a pierdut potențialul pe care l-a pierdut prin cel puțin 22.743.390 de copiii avortați.

Că în România, femeile prea tinere, prea bătrâne, prea intelectuale, prea corporatiste, prea sărace, prea abuzate, prea cu mulți copii, prea bolnave sunt considerate înapoiate dacă nu fac avort având în vedere situația lor.

Că în România, ideea de adopție ca alternativă la avort sună precum limba chineză – atât la nivel individual, cât și la nivel de stat, stat care interzice explicit posibilitatea încredințării spre adopție imediat după naștere, în cazul în care mama nu își poate crește copilul.

Că în România, soluțiile de tip baby box, legale în SUA, Elveția, Cehia, Ungaria, Italia, Austria, Letonia, Belgia, Olanda, Vatican, Canada, Africa etc. ca opțiune în locul pruncuciderii sau abandonului copiilor nenăscuți, sună tot ca limba chineză.

Apropo de limba chineză, nu o iau în râs, cultura chineză este una dintre marile culturii ale lumii – dar știți că în China există politica copilului unic și au loc avorturi forțate și sterilizări forțate în mod curent, iar cine vrea mai mult de 1 copil, 2 în unele condiții, trebuie să plătească amenzi exorbitante?

Ca o concluzie, în majoritatea ei, societății românești NU ÎI PASĂ de femeile în criză de sarcină și de protejarea vieții copiilor nenăscuți, iar cei cărora le pasă TAC DE FRICĂ. Dacă am ști că nu ne pasă, poate ne-am gândi dacă e cazul să ne pese. Dacă am ști că suntem fricoși, poate ne-am gândi că putem fi și curajoși.

Știți, e foarte bine documentată istoria legalizării avortului în SUA. O mână de oameni au avut curajul să mintă sistematic și enorm până când au răsturnat legislația care proteja viața copiilor în perioada intrauterină. Ei s-au împotrivit mentalității de atunci – dr. Bernard Nathanson spune clar că ei știau că populația se opune avortului în procent de 99%, dar mințeau că 50–60% dintre americani sunt pentru legiferarea avortului. Dacă ei au avut curaj să mintă pentru a face un rău, de ce noi nu avem curaj să spunem adevărul pentru a face un bine?

Măcar din motivul că pentru fiecare dintre noi cineva a ales viața – din numărul de avorturi cred că vă dați seama că toți suntem supraviețuitori ai avortului, cam jumătate dintre noi nereușind să vadă lumina zilei vii.”

Sursa: Blogul Alexandrei Nadane, Președinta Asociației Studenți pentru viață| De ce nu se dă share ­la materiale pro-viață? De frică! Iată 21 de lucruri despre care nu aflăm

Angajat al unei clinici de avort: „Femeile nu trebuie să cunoască toate detaliile procedurii”

Declarația unui angajat al unei clinici de avort, care contestă consilierea prevazută prin lege a femeilor aflate în această situație, întrucât îi solicită să ofere mult prea multe detalii privind efectele avortului asupra dezvoltării fătului:

Nu ştiu sigur dacă consilierea femeilor care vor să facă un avort ar trebui să fie o prevedere legală. Cu siguranță aceasta  ar trebui să fie o opțiune, poate chiar încurajată, dar nu cred că toți pacienții mei ar avea nevoie sau ar putea beneficia de ea. Dincolo de consimțământ ca document, oricine ar trebui să fie informat, cel puțin verbal, despre riscurile procedurii şi îngrijirea necesară după efectuarea ei, aşa cum se întamplă cu orice act medical. Dar eu nu cred că femeile ar trebui să audă toate detaliile procedurii în sine, cu excepția cazului în care îşi doresc asta neapărat; nicio altă operație sau act medical nu impune un astfel de nivel de cunoştiințe din partea pacientului. Am întâlnit femei care şi-au dorit să ştie totul despre această procedură, dar mie nu mi-a plăcut niciodată să le dau toate aceste amănunte. Dacă ele sunt sigure că vor sa facă un avort, detaliile în sine nu mai contează.”

What I hear you saying is… The Abortioneers  December 30, 2010

Riscul de perforare a uterului există chiar și atunci când doctorul este foarte profesionist

Într-o lucrare postată pe grupul Family Planning Associates, un grup de clinici de avort din California de Sud, sunt descrise următoarele riscuri:

„Este clar că și atunci când doctorul are înaltă calificare și multă experiență în dilatare și metode de extracție [avort], există un risc de perforare a uterului prin diferitele instrumente care sunt folosite.

… Cele mai frecvente probleme întâlnite la încetarea sarcinii precoce sunt infecția și avortul incomplet”.

Diane Monahan and Karen Sullivan–Ables “What to Know before You Choose… Abortion As Your Option” The Precious Feet People.