Fiul meu s-a întristat la aflarea veştii despre avort

O femeie îşi aminteşte ziua în care le-a povestit copiilor ei despre avortul pe care îl făcuse:

„Acum trei sau cinci ani, cel mai mare şi cel mai mic dintre băieții mei erau aici cu noi de Crăciun. Nu țin minte cum a venit vorba şi despre avort. Parcă partenerul meu a spus atunci că el a trecut prin această experiență şi de aici a pornit discuția. Văzând că băieții sunt interesați de subiect am spus: <<Ei bine şi eu am făcut un avort.>> Apoi mi-am dat seama de faptul că ei nu ştiau nimic despre acest lucru. Cel mai afectat de această veste a părut fiul meu cel mic care avea atunci cam 23 de ani. Mai târziu în acea zi el mi-a spus: <<Mă simt foarte trist de când am aflat că aş fi putut să am un frate mai mic. Îți dai seama că puteam să fim patru copii nu doar trei…>> Pentru mine toți aceşti ani trecuseră fără să mă gândesc la asta. Acum când totul a ieşit la iveală  am un singur regret. Şi acela este faptul că le-am făcut băieților mei această mărturisire. Nu am ştiut că îi va afecta atât de tare, în special pe cel mai tânăr dintre ei…”

Sursă: Cara J. Marianna Abortion: A Collective Story (Westport, CT: Praeger, 2002) 51

Angajat al unei clinici de avort pus într-o situație dificilă de avorturile în lună mare de sarcină

-Făt la 21 de săptămâni de dezvoltare intrauterină-

Un angajat al unei clinici de avort afirmă faptul că medicul cu care lucrează l-a învățat modul în care să se confrunte cu dificultatea avorturilor în lună mare de sarcină.

„Nimănui nu îi place să facă avorturi. Avorturile în lună mare de sarcină pot fi chiar extrem de stresante. M-am născut creştin şi este normal să mă deranjeze aceste proceduri. Dar în medicină înveți să faci tot ceea ce este necesar în cel mai bun mod pentru toată lumea, iar Dr. Paintin [medicul care face avorturile] este minunat şi ne-a explicat cum să facem lucrurile cele mai potrivite indiferent de situație.”

Sursă: Mary Kenny Abortion: The Whole Story (London: Quartet Books, 1986) 154

Creierul copilului nenăscut înregistrează durerea după 20 de săptămâni

Dr. Paul Ranalli, neurolog la Universitatea din Toronto, afirmă:

„Studiile de anatomie efectuate până în prezent demonstrează faptul că fibrele nervoase ascendente implicate în percepția dureroasă ajung la cortex în săptămâna 20 de viață intrauterină. Stabilirea conexiunilor finale (a sinapselor) cu neuronii din substanța cenuşie cerebrală durează de la câteva zile până la câteva săptămâni  şi astfel apare o percepție conştientă a durerii. Având în vedere o anumită marjă de eroare, putem afirma astfel ipoteza conform căreia creierul unui copil nenăscut va începe să perceapă impulsurile dureroase după doar 20 de săptămâni, cu o creştere semnificativă a numărului de receptori pentru durere şi a sinapselor stabilite între săptămânile 20-24 de sarcină.”

Sursă: “The emerging reality of fetal pain in late abortions” National Right to Life News September, 2000, p. 14