Rezultatele unui studiu privind lipsa de informare asupra dezvoltării fetale şi a avortului (3)

O ultimă mărturie, a unei fete, Ramona, în vârstă de 17 ani:

„Q: Tu afirmi că fătul devine ființă umană în jurul vârstei de 4 luni?

A: Da, undeva pe acolo, chiar cinci, şase luni încolo. Mă refer la faptul că atunci începe să semene a ceva uman. Dar cred, că în primele trei luni, este o viață acolo, dar nu o viață aşa cum o ştim noi, nu este complet formată sau ceva de genul acesta… Cred ca avortul nu ar trebui permis doar în ultimele 3 luni de sarcină.”

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982)

Rezultatele unui studiu privind lipsa de informare asupra dezvoltării fetale şi a avortului (2)

În cadrul studiului a fost intervievată şi Barbara care făcuse şi ea un avort tot la 15 ani.

Q: Dacă afirmi că viața intaruterină începe la 3 luni de dezvoltare, ce anume te face să crezi acest lucru?

A: Atunci are o inimă. Atunci respiră, are creier, se mişcă.

Q: Crezi că abia de la acest punct încolo avortul devine o crimă?

A: Da.

Q: Crezi că avortul este acelaşi lucru cu a ucide un oricare alt om?

A: Da. Nu cred că ar trebui făcut acest lucru.

Q: În primele trei luni de dezvoltare de ce este în regulă să faci un avort?

A: Pentru că atunci, în tine există doar un fel de ou. Este doar o chestie aproape lichidă. Cred că este doar atât şi nimic mai mult. În plus, nu are nici măcar o formă sau un creier sau orice altceva care să îl facă să semene cu o ființă umană.

Iată cum arată un bebeluş la 8 săptămâni de dezvoltare intrauterină. Dezvoltarea creierului începe la aproximativ 6 săptămâni.

Iată şi o fotografie cu degetele fătului complet dezvoltate la 7 săptămâni de sarcină.

Din nou, studiul prezintă o femeie care a făcut avort doar datorită lipsei de informare privind dezvoltarea fetală.

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982)

Rezultatele unui studiu privind lipsa de informare asupra dezvoltării fetale şi a avortului (1)

În cadrul unui studiu, Beckie, o fată de numai 15 ani care a făcut un avort încearcă să explice de ce a luat această decizie:

Q: Din ce lună de viață intrauterină crezi că fătul devine o ființă umană?

A: Trei luni.

Q: Ce anume îl face să devină o ființă umană la acea vârstă?

A: Păi cred că momentul când inima lui începe să bată… Da, asta cred, când inima lui începe să bată, pentru că pornind de la inimă funcționează toate celelalte organe. Şi cred că acest lucru începe în jurul vârstei de 3 luni. Două luni şi jumătate-trei…după această vârstă consider avortul o crimă, dar înainte de asta nu e aşa, ştii şi tu asta…

Inima fătului nu începe să bată la 3 luni, ci la 3 săptămâni, chiar şi mai devreme conform altor oameni de ştiință. Puteți vedea aici (a baby’s heart beating 4 weeks) cum bate inima fătului în uter. Iată cum lipsa de informare a lui Beckie privind dezvoltarea fetală a determinat-o să facă un avort.

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982)

Afirmația cutremurătoare a unei mame a cărei fete tocmai făcuse un avort: „Tocmai i-am ucis copilul”

Fiica lui Teri Stanton, Sheri, tocmai făcuse un avort; Teri a fost de acord cu decizia ei şi chiar a încurajat-o să facă acest lucru. Imediat după ce avortul a avut loc, amândouă au început să aibe remuşcări:

„Nu eram pregătită pentru ceea ce urma să văd atunci când uşa camerei unde aveau loc procedurile s-a deschis. Acolo, pe o masă rece, din oțel stătea întinsă fetița mea. Părea atât de singură şi neajutorată. Copilaşul ei nu mai este acum în pântecele ei. Sheri era acoperită cu un cearşaf alb. Fața ei era palidă exact ca cearşaful cu care era învelită. Ochii ei erau stălucitori, iar pupilele dlatate. Primise un fel de anestezie. Asistenta mi-a spus să o iau şi să o îmbrac, iar apoi să plecăm cât mai repede posibil pe uşa din spatele clinicii nu pe cea din față…

Îmi doream doar să o scot cât mai repede din acel loc îngrozitor! Sheri s-a ridicat în picioare, sprijinindu-se de o masă pentru a-şi menține echilibrul… După ce m-am dus să îi iau hainele de pe scaun, am auzit coşul de gunoi deschizându-se, iar când m-am întors, Sheri vomita. Imediat după aceea, sângele a început să țâşnească din corpul ei rănit. Îngrozită de balta de sânge de la picioarele ei, ea a strigat:

<<Acesta… este sângele copilului meu !>>

Era pentru prima dată de când începuse tot acest coşmar când Sheri pronunța cuvintele <<copilul meu>>. În acel moment, avortul, groaza, realitatea uciderii acelui suflet nevinovat, au năvălit nestingherite, descoperindu-ne cruda realitate. Tocmai îi ucisesem copilul.”

Sursă: Teri Stanton Two Minus One: Our Abortion Story (Meadville, PA: Christian faith Publishing, Inc., 2016) 39 – 40

Cuvintele pe care le-a auzit o femeie imediat după ce a făcut un avort: „Al tău a fost fetiță sau băiețel?”

O femeie care tocmai făcuse un avort descrie o întâmplare din camera în care se recuperau femeile după procedură:

„După ce procedura s-a terminat, am fost dusă într-o altă cameră unde mi s-a spus să mai rămân puțin pentru a-mi reveni. Acolo erau mai multe tinere care stăteau aşezate pe câteva scaune. Una dintre acestea, care nu părea să aibe mai mult de 16 ani, m-a întrebat deodată, <<Al tău a fost fetiță sau băiețel?>>. Am rămas şocată! Ce vroia să spună? Eu ştiam că acesta nu era un copil ! Nu era încă un copil !”

Sursă: Barbara Horak Real Abortion Stories: The Hurting and the Healing (El Paso, Texas: Strive for the Best Publishing, 2007) 80 – 81

O adolescentă încearcă să se convingă pe sine că bebeluşul pe care îl poartă în pântece este doar un parazit

O adolescentă care a fost presată să facă avort de către prietenul şi mama ei îşi spune că bebeluşul pe care îl poartă în pântece este un parazit:

„Vineri dimineața, în timp ce făceam duş, mi-am înăbuşit cu greu lacrimile. Apoi, mi-am împuns burta cu degetul şi mi-am numit copilul parazit, încercând astfel să mă distanțez de ceea ce urma să fac. Sufletul meu nu era în acele cuvinte pe care le spuneam, dar ştiam că dacă nu procedez aşa, chipul acela mic pe care nu îl voi vedea niciodată îmi va apărea încontinuu în fața ochilor şi nu voi putea merge mai departe cu avortul.”

Sursă: Barbara Horak Real Abortion Stories: The Hurting and the Healing (El Paso, Texas: Strive for the Best Publishing, 2007) 24

Ea a regretat mai târziu din tot sufletul acest avort…

Un terapeut care susține dreptul femeii de a alege afirmă: „Avortul poate conduce la un comportament autodistructiv”

„Vina asupra avortului şi a pierderii sarcinii pot conduce la o tendință a femeii de a se comporta autodistructiv. Ruşinea însoțeşte de obicei orice sarcină pierdută, însă poate lua forme mult mai grave atunci când această pierdere se datorează unui avort. Astfel, se poate ajunge chiar la prelungirea sentimentului de vinovăție pe termen nelimitat, femeia nereuşind vreodată să îşi revină cu adevărat din această traumă.”

Sursă: Kim Kluger-Bell Unspeakable Losses: Healing from Miscarriage, Abortion, and Other Pregnancy Loss (New York: Harper, 1998) 136

Sprijinim viața? O întrebare pentru doctori, familie și societate

Un medic ginecolog din Timișoara, care refuză să mai facă avorturi de ani buni, îi îndeamnă pe toți doctorii ginecologi din întreaga țară să renunțe la această practică. Este vorba despre medicul Ionel Cioată, care refuză să mai facă avorturi la cerere din anul 2000.

Doctorul timișorean povestește că a luat această hotărâre după ce a mers să se spovedească, iar preotul nu a dorit să-l împărtășească pentru că face avorturi și astfel „ucide o viață”.

„Din păcate, mulți medici trăiesc ancorați în lumea materială. Decizia de a nu mai face avorturi a fost grea, eram în postul Crăciunului, soția era însărcinată, și am mers să-i spun unui preot durerea pe care o aveam în suflet. Părintele mi-a zis că sunt pe un drum greșit și că o să plătesc cu sufletul pentru avorturile făcute. Atunci am decis să mă schimb„ ,povestește Ionel Cioată.

Medicul ginecolog timișorean spune că viața lui s-a schimbat în bine din momentul în care a luat această decizie, iar acum încearcă să convingă femeile care doresc să facă avort să păstreze, totuși, copilul.

„Îi îndemn pe toți medicii ginecologi din țară să renunțe la această practică. Un copil este o binecuvântare pentru o familie, nu este o pedeapsă. Trebuie să luptăm ca să vină pe lume fiecare suflet pe care Dumnezeu îl rânduie. Să nu ne opunem acestui lucru“, crede medicul Ionel Cioată.

Joi, 23 martie doctorul Ionel Cioată va susține în Amfiteatrul I.G. Coman al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București o conferință cu tema: „Sprijinim viața? O întrebare pentru familie, doctori și societate.”

Această conferință face parte dintr-o serie de evenimente desfășurate în cadrul Lunii pentru viață, cel mai important dintre acestea fiind Marșul pentru Viață care va avea loc pe data de 25 martie în peste 280 de orașe din România și Republica Moldova.

Sursă articol: http://www.banatulazi.ro/medic-din-timisoara-care-refuza-sa-mai-faca-avorturi-ii-indemn-pe-toti-doctorii-sa-renunte-la-aceasta-practica/

Sursă fotografie: http://studentipentruviata.ro/2017/03/23-martie-conferinta-cu-dr-ionel-cioata-sprijinim-viata-o-intrebare-pentru-doctori-familie-si-societate/

Privește cum se dezvoltă o viață de om

Fotograful suedez, Lennart Nilsson, a realizat timp de 10 ani de zile poze care să reflecte evoluția embrionului de la concepție până la naștere.

În 1965, revista LIFE a publicat 16 pagini cu pozele embrionului uman, făcute de acesta, recunoscând astfel munca sa la nivel internațional. Prin intermediul microscopului și a aparatului de fotografiat, Lennart Nilsson a vrut să arate lumii frumusețea corpului uman în toate stadiile sale de dezvoltare. Cele mai detaliate cadre au fost  obținute prin intermediul cistoscopului (aparat medical folosit pentru a examina interiorul vezicii urinare). Nilsson a fixat pe cistoscop o cameră foto cu o mică sursă de iluminare și astfel a făcut mii de poze embrionilor din uterul mamei.

1. Un spermatozoid în trompă uterină, în drum spre ovulul care urmează a fi fecundat

1

2. Ovulul

2

3. Întâlnirea crucială dintre ovul și spermatozoid

3

 

4. Doar unul dintre cei 200 de milioane de spermatozoizi reuşeşte să penetreze membrana ovulului

4

5. Secțiune longitudinală la nivelul unui spermatozoid. Capul acestuia conține tot materialul genetic

5

6. O săptămână mai târziu embrionul format migrează spre uter, plutind de-a lungul trompei uterine

6

 

7. După încă o săptămână, embrionul se fixează la nivelul pereților uterini

7

8. Embrionul în ziua 22 de viață. Zona cenușie reprezintă viitorul creier al fătului

8

9. Încă din ziua 18 inima fătului începe să bată

9

10. 28 de zile de la fecundare

10

11. La 5 săptămâni, fătul are o lungime de 9 mm, şi este posibil să observăm deja fața cu orificiile pentru gură, nări și ochi

11

12. 40 de zile de viață, celulele externe ale fătului se contopesc cu celulele libere de la nivelul uterului și formează placenta

12

13. 8 săptămâni de viață embrionară

13

14. La 10 săptămâni, pleoapele deja sunt întredeschise. La câteva zile după aceasta ele se vor forma complet

14

15. La 10 săptămâni, fătul deja îşi folosește mâinile pentru a cunoaște mediul în care se află

15

16. 16 săptămâni

16

17. Prin pielea subțire se vede rețeaua de vase sanguine

17

18. La 18 săptămâni, fătul poate intercepta sunete din lumea exterioară

18

19. 19 săptămâni

19

20. La 20 de săptămâni, fătul are o lungime de aproximativ 20 cm, iar pe capul său începe să apară părul

20

21. 24 săptămâni

21

22. 6 luni de viață intrauterină

22

23. 36 săptămâni. Peste o lună bebelușul va fi pregătit să îşi cunoască mama

23

În 1965 pozele făcute de Lennart Nilsson au fost grupate în cartea „Un copil se naște” (“A Child is Born”). Cartea s-a vândut în totalitate în doar câteva zile şi a fost republicată de mai multe ori, devenind astfel una dintre cele mai populare cărți din toate timpurile.

Renumitul fotograf a încetat din viață anul acesta la 94 de ani, însă va rămâne fără îndoială PIONIERUL FOTOGRAFIEI MEDICALE.

Sursa: http://suflare.ro/23-poze-priveste-cum-creste-o-viata-de-om/

Știința confirmă că viața începe chiar din momentul fecundării (3)

Câteva citate suplimentare extrase din manuale și studii de medicină privind dezvoltarea fetală sau spuse de specialiști în domeniu care întăresc faptul că viața umană începe încă din momentul fecundării.

„Ciclul de viață al mamiferelor începe în momentul în care un spermatozoid fecundează un ovul.” (Okada et al., A role for the elongator complex in zygotic paternal genome demethylation, NATURE 463:554 (Jan. 28, 2010))
„Fecundarea este un proces amplu în cadrul căruia gameții haploizi ai femeii și ai bărbatului (ovulul și spermatozoidul) se unesc pentru a da naștere unui individ unic din punct de vedere genetic.” (Signorelli et al., Kinases, phosphatases and proteases during sperm capacitation, CELL TISSUE RES. 349(3):765 (Mar. 20, 2012))
„La mamifere, oviductul sau trompa falopiană reprezintă locul de unde pornește viața. După parcurgerea unui drum lung, spermatozoidul întâlnește ovocitul la nivelul unei zone specifice a oviductului, ampula, și astfel are loc fecundarea.” (Coy et al., Roles of the oviduct in mammalian fertilization, REPRODUCTION 144(6):649 (Oct. 1, 2012) )
„Fecundarea – adică fuziunea gameților pentru a da viață – reprezintă punctul culminant al mai multor procese celulare intricate regulate.” (Marcello et al., Fertilization, ADV. EXP. BIOL. 757:321 (2013). National Institutes of Health, Medline Plus Merriam-Webster Medical Dictionary (2013))

Sursă: http://www.liveactionnews.org/science-confirms-that-human-life-begins-at-fertilization/