Etichetă: avort

Rezultatele unui studiu privind lipsa de informare asupra dezvoltării fetale şi a avortului (2)

În cadrul studiului a fost intervievată şi Barbara care făcuse şi ea un avort tot la 15 ani.

Q: Dacă afirmi că viața intaruterină începe la 3 luni de dezvoltare, ce anume te face să crezi acest lucru?

A: Atunci are o inimă. Atunci respiră, are creier, se mişcă.

Q: Crezi că abia de la acest punct încolo avortul devine o crimă?

A: Da.

Q: Crezi că avortul este acelaşi lucru cu a ucide un oricare alt om?

A: Da. Nu cred că ar trebui făcut acest lucru.

Q: În primele trei luni de dezvoltare de ce este în regulă să faci un avort?

A: Pentru că atunci, în tine există doar un fel de ou. Este doar o chestie aproape lichidă. Cred că este doar atât şi nimic mai mult. În plus, nu are nici măcar o formă sau un creier sau orice altceva care să îl facă să semene cu o ființă umană.

Iată cum arată un bebeluş la 8 săptămâni de dezvoltare intrauterină. Dezvoltarea creierului începe la aproximativ 6 săptămâni.

Iată şi o fotografie cu degetele fătului complet dezvoltate la 7 săptămâni de sarcină.

Din nou, studiul prezintă o femeie care a făcut avort doar datorită lipsei de informare privind dezvoltarea fetală.

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982)

Rezultatele unui studiu privind lipsa de informare asupra dezvoltării fetale şi a avortului (1)

În cadrul unui studiu, Beckie, o fată de numai 15 ani care a făcut un avort încearcă să explice de ce a luat această decizie:

Q: Din ce lună de viață intrauterină crezi că fătul devine o ființă umană?

A: Trei luni.

Q: Ce anume îl face să devină o ființă umană la acea vârstă?

A: Păi cred că momentul când inima lui începe să bată… Da, asta cred, când inima lui începe să bată, pentru că pornind de la inimă funcționează toate celelalte organe. Şi cred că acest lucru începe în jurul vârstei de 3 luni. Două luni şi jumătate-trei…după această vârstă consider avortul o crimă, dar înainte de asta nu e aşa, ştii şi tu asta…

Inima fătului nu începe să bată la 3 luni, ci la 3 săptămâni, chiar şi mai devreme conform altor oameni de ştiință. Puteți vedea aici (a baby’s heart beating 4 weeks) cum bate inima fătului în uter. Iată cum lipsa de informare a lui Beckie privind dezvoltarea fetală a determinat-o să facă un avort.

Sursă: Judith G. Smetana Concepts of Self and Morality: Women’s Reasoning about Abortion (New York: Praeger Special Studies, 1982)

Afirmația cutremurătoare a unei mame a cărei fete tocmai făcuse un avort: „Tocmai i-am ucis copilul”

Fiica lui Teri Stanton, Sheri, tocmai făcuse un avort; Teri a fost de acord cu decizia ei şi chiar a încurajat-o să facă acest lucru. Imediat după ce avortul a avut loc, amândouă au început să aibe remuşcări:

„Nu eram pregătită pentru ceea ce urma să văd atunci când uşa camerei unde aveau loc procedurile s-a deschis. Acolo, pe o masă rece, din oțel stătea întinsă fetița mea. Părea atât de singură şi neajutorată. Copilaşul ei nu mai este acum în pântecele ei. Sheri era acoperită cu un cearşaf alb. Fața ei era palidă exact ca cearşaful cu care era învelită. Ochii ei erau stălucitori, iar pupilele dlatate. Primise un fel de anestezie. Asistenta mi-a spus să o iau şi să o îmbrac, iar apoi să plecăm cât mai repede posibil pe uşa din spatele clinicii nu pe cea din față…

Îmi doream doar să o scot cât mai repede din acel loc îngrozitor! Sheri s-a ridicat în picioare, sprijinindu-se de o masă pentru a-şi menține echilibrul… După ce m-am dus să îi iau hainele de pe scaun, am auzit coşul de gunoi deschizându-se, iar când m-am întors, Sheri vomita. Imediat după aceea, sângele a început să țâşnească din corpul ei rănit. Îngrozită de balta de sânge de la picioarele ei, ea a strigat:

<<Acesta… este sângele copilului meu !>>

Era pentru prima dată de când începuse tot acest coşmar când Sheri pronunța cuvintele <<copilul meu>>. În acel moment, avortul, groaza, realitatea uciderii acelui suflet nevinovat, au năvălit nestingherite, descoperindu-ne cruda realitate. Tocmai îi ucisesem copilul.”

Sursă: Teri Stanton Two Minus One: Our Abortion Story (Meadville, PA: Christian faith Publishing, Inc., 2016) 39 – 40

Cuvintele pe care le-a auzit o femeie imediat după ce a făcut un avort: „Al tău a fost fetiță sau băiețel?”

O femeie care tocmai făcuse un avort descrie o întâmplare din camera în care se recuperau femeile după procedură:

„După ce procedura s-a terminat, am fost dusă într-o altă cameră unde mi s-a spus să mai rămân puțin pentru a-mi reveni. Acolo erau mai multe tinere care stăteau aşezate pe câteva scaune. Una dintre acestea, care nu părea să aibe mai mult de 16 ani, m-a întrebat deodată, <<Al tău a fost fetiță sau băiețel?>>. Am rămas şocată! Ce vroia să spună? Eu ştiam că acesta nu era un copil ! Nu era încă un copil !”

Sursă: Barbara Horak Real Abortion Stories: The Hurting and the Healing (El Paso, Texas: Strive for the Best Publishing, 2007) 80 – 81

O adolescentă încearcă să se convingă pe sine că bebeluşul pe care îl poartă în pântece este doar un parazit

O adolescentă care a fost presată să facă avort de către prietenul şi mama ei îşi spune că bebeluşul pe care îl poartă în pântece este un parazit:

„Vineri dimineața, în timp ce făceam duş, mi-am înăbuşit cu greu lacrimile. Apoi, mi-am împuns burta cu degetul şi mi-am numit copilul parazit, încercând astfel să mă distanțez de ceea ce urma să fac. Sufletul meu nu era în acele cuvinte pe care le spuneam, dar ştiam că dacă nu procedez aşa, chipul acela mic pe care nu îl voi vedea niciodată îmi va apărea încontinuu în fața ochilor şi nu voi putea merge mai departe cu avortul.”

Sursă: Barbara Horak Real Abortion Stories: The Hurting and the Healing (El Paso, Texas: Strive for the Best Publishing, 2007) 24

Ea a regretat mai târziu din tot sufletul acest avort…

Un terapeut care susține dreptul femeii de a alege afirmă: „Avortul poate conduce la un comportament autodistructiv”

„Vina asupra avortului şi a pierderii sarcinii pot conduce la o tendință a femeii de a se comporta autodistructiv. Ruşinea însoțeşte de obicei orice sarcină pierdută, însă poate lua forme mult mai grave atunci când această pierdere se datorează unui avort. Astfel, se poate ajunge chiar la prelungirea sentimentului de vinovăție pe termen nelimitat, femeia nereuşind vreodată să îşi revină cu adevărat din această traumă.”

Sursă: Kim Kluger-Bell Unspeakable Losses: Healing from Miscarriage, Abortion, and Other Pregnancy Loss (New York: Harper, 1998) 136

Sprijinim viața? O întrebare pentru doctori, familie și societate

Un medic ginecolog din Timișoara, care refuză să mai facă avorturi de ani buni, îi îndeamnă pe toți doctorii ginecologi din întreaga țară să renunțe la această practică. Este vorba despre medicul Ionel Cioată, care refuză să mai facă avorturi la cerere din anul 2000.

Doctorul timișorean povestește că a luat această hotărâre după ce a mers să se spovedească, iar preotul nu a dorit să-l împărtășească pentru că face avorturi și astfel „ucide o viață”.

„Din păcate, mulți medici trăiesc ancorați în lumea materială. Decizia de a nu mai face avorturi a fost grea, eram în postul Crăciunului, soția era însărcinată, și am mers să-i spun unui preot durerea pe care o aveam în suflet. Părintele mi-a zis că sunt pe un drum greșit și că o să plătesc cu sufletul pentru avorturile făcute. Atunci am decis să mă schimb„ ,povestește Ionel Cioată.

Medicul ginecolog timișorean spune că viața lui s-a schimbat în bine din momentul în care a luat această decizie, iar acum încearcă să convingă femeile care doresc să facă avort să păstreze, totuși, copilul.

„Îi îndemn pe toți medicii ginecologi din țară să renunțe la această practică. Un copil este o binecuvântare pentru o familie, nu este o pedeapsă. Trebuie să luptăm ca să vină pe lume fiecare suflet pe care Dumnezeu îl rânduie. Să nu ne opunem acestui lucru“, crede medicul Ionel Cioată.

Joi, 23 martie doctorul Ionel Cioată va susține în Amfiteatrul I.G. Coman al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București o conferință cu tema: „Sprijinim viața? O întrebare pentru familie, doctori și societate.”

Această conferință face parte dintr-o serie de evenimente desfășurate în cadrul Lunii pentru viață, cel mai important dintre acestea fiind Marșul pentru Viață care va avea loc pe data de 25 martie în peste 280 de orașe din România și Republica Moldova.

Sursă articol: http://www.banatulazi.ro/medic-din-timisoara-care-refuza-sa-mai-faca-avorturi-ii-indemn-pe-toti-doctorii-sa-renunte-la-aceasta-practica/

Sursă fotografie: http://studentipentruviata.ro/2017/03/23-martie-conferinta-cu-dr-ionel-cioata-sprijinim-viata-o-intrebare-pentru-doctori-familie-si-societate/

Mărturia unui fost angajat al laboratorului de anatomie patologică din cadrul unei clinici de avort

Jackie, un fost angajat al unei clinici de avort descrie perioada petrecută în laboratorul de anatomie patologică:

„Am fost selectat să lucrez în laboratorul de anatomie patologică. Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă acest lucru, precizez faptul că acesta este locul din clinică în care practic se inventariază părți din corpul feților avortați. Apoi, se determină care dintre aceste părți sunt suficient de intacte pentru a fi recoltate şi apoi vândute. În al treilea rând, se face o listă de verificare, de exemplu: capul, brațele, trunchiul şi picioarele, şi se trimite medicului pentru ca el să ştie că avortul a fost complet.

Deci acolo am ajuns eu să lucrez… M-am antrenat în acel laborator trei sau aproape patru zile şi apoi am realizat că tot ceea ce credeam eu despre industria avorturilor era complet greşit. Aşadar, după aproximativ trei zile petrecute acolo am ajuns la limita maximă de suportabilitate a inimii, a sufletului şi a stomacului meu.”

Sursă: Sarah Terzo “Abortion facility worker quits after seeing the bodies of aborted children” Live Action News September 22, 2016

Exact așa ai arătat și tu la un moment dat

 

Aceasta este o ființă vie şi are nevoie de protecție. Nu o judeca greşit datorită felului în care arată, a dimensiunii sale sau a nivelului de dezvoltare. Exact aşa ai arătat şi tu la un moment dat.

(Poza este facută la 7 săptămâni după concepție, ceea ce înseamnă aproximativ 9 săptămâni de sarcină, exact perioada în care se practică majoritatea avorturilor).

Sursa: Facebook.com/Personhoodusa

Creierul copilului nenăscut înregistrează durerea după 20 de săptămâni

Dr. Paul Ranalli, neurolog la Universitatea din Toronto, afirmă:

„Studiile de anatomie efectuate până în prezent demonstrează faptul că fibrele nervoase ascendente implicate în percepția dureroasă ajung la cortex în săptămâna 20 de viață intrauterină. Stabilirea conexiunilor finale (a sinapselor) cu neuronii din substanța cenuşie cerebrală durează de la câteva zile până la câteva săptămâni  şi astfel apare o percepție conştientă a durerii. Având în vedere o anumită marjă de eroare, putem afirma astfel ipoteza conform căreia creierul unui copil nenăscut va începe să perceapă impulsurile dureroase după doar 20 de săptămâni, cu o creştere semnificativă a numărului de receptori pentru durere şi a sinapselor stabilite între săptămânile 20-24 de sarcină.”

Sursă: “The emerging reality of fetal pain in late abortions” National Right to Life News September, 2000, p. 14